Poezie

Tăceri tăcute

1 min lectură·31 mai 2007

Mediu

Cuibul unei perechi de berze tăcute

acoperă albastrul tăcut al cerului,

născut din tăcutele nopți trecute,

peste roadele tăcute ale ogorului.

Un pictor miop rupe un penel tăcut,

dar clădește un castel din petale mute

și-un zumzet de albine, pe un vis plăcut,

îl amestecă în culorile încă nevăzute.

Se varsă un mov tăcut pe norul trist,

mirele și mireasa nu vor să se sărute,

ecoul plecat devine un tăcut solist,

nimicul nu mai are umbre cunoscute.

Simbolurile sunt pe scările căzute,

un orb mai caută sclipirile-n nămol,

uraganele se dau pe știrile tăcute,

uscățive rime aduc un tăcut pistol.

Început fără secunde guralive,

sătui tăcuți cu genele căzute,

multe tăceri născute costelive.

001.594

Constantin Rusu. “Tăceri tăcute.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rusu/poezie/248638/taceri-tacute

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.