Poezie
Suspinul florilor
1 min lectură·
Mediu
Plutesc petale adormite de uitare,
părăsind caliciul cu suflet părăsit,
dar trei muguri mă învăluie în visare
așternând zămisliri de rouă-n asfințit.
Printre flori de sânziene îmbobocite
eu am căutat minuni pentru izbândă
și am dorit frumuseți pe căi rătăcite
învolburând sihastre iubiri prin pândă.
Floarea mireasă se ascunde de lume,
dar umple icoane cu tainice iubiri
și dă inocenței timpului un nume
cu lumini de izvoare puse în priviri.
Gândurile mele sunt florile tăcerii,
pentru dragostea ce e o primăvară
și nu rup petale ca să-nflorească merii,
dar plâng suspinul florilor de seară.
001.507
0