Poezie
Lumea florilor
1 min lectură·
Mediu
Nu putem admira în același timp
luna, zăpada, pădurea și florile.
Stropii de ploaie, frații celor de rouă,
odihniți pe clopotele bisericii
și pe florile de trandafir
nu-mi lasă zilele să ruginească,
dar serile îmi apun pe ape fără valuri,
iar movilele le folosesc drept faruri
și nu-mi vând diminețile niciodată.
Florile primăverii sunt visele de iarnă,
pe ruine cresc doar flori capricioase,
pletele cărunte ascund florile tinereții,
iar o simplă floare de câmp e perfecțiunea.
Dacă vrei fructe, nu rupe florile !
Mireasă ascunsă printre flori,
în gând îți șoptesc că te iubesc
ca să mă vezi că sunt lângă tine.
Este oare o ureche atât de fină
ca să audă suspinul florilor
care se ofilesc?
002.688
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Constantin Rusu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantin Rusu. “Lumea florilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rusu/poezie/208462/lumea-florilorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.