Constantin Popa Istrițeanu

Poetul ades e întrebat: Dacă rima, cuvântul, versul, strofa pe toate Sau, pe rând poate El le-a visat Ori, au venit De undeva de Sus, dinspre zenit. Răspunsul e:

Martie al nostru Alături de, martie al vostru 4 și 11, Două cifre, două numere, Două zile Si pentru noi, Și pentru voi, Atât de

Știrea bombă v-o spun acum Și ea nu e... așa oricum Domn Traian Băsescu, Prezidentul, veselul și chelul Vrea să ne facă scut, un soi de tichie la...Deveselul!

Ea se leagănă când merge Și când trece, încet te șterge Cu, al ei corp ca de felină Ce-l ghicești prin rochia-i fină. 7-8 feb. 2010

Azi la noi se merge tot cu tupeul Cel ce a fost probat și-i nemăsurat Turnătorul, iar o face pe zeul Și poporul mereu e... manipulat!

Sunt trecuți ca ani demult Și mereu îi tot ascult Cum se laudă, că-s tari Și doresc doar... fete mari. feb. 2010

Scormonindu-se prin pământ Într-o zi s-a găsit un ciob Cu un colț, Ce semăna cu o peniță De toc sau stilou,

(1) Dilema unui bărbat înarmat la vederea unei femei cu un măr în mână El se oprește și-o privește Și în gând tot

Lady Di, Lady Di, \"A fi, sau a nu fi,\" A fost acea întrebare La care, Tu se pare Ai fost chiar un

De la Nistru, până la noi Sunteți voi Frați cu noi Ce porumbului îi ziceți păpușoi, Ca și unii dintre noi Și avem aceeași doină Ce se cântă într-o zi mai tristă și cu

(1) Domn Voronin ar cam vrea Tot un comunism sadea Iar, cu lozinci și cu pancarte Cu oameni dispăruți... în noapte.

„Poem dedicat miilor de refugiați din lumea întreagă” Călcăm pe pietre de zid, Zid demult zidit Demult năruit Poate a fost un început De zid chinezesc mai

Marea ta Ovidiu, tu adulat, dar și nefericit exilat, Pe acest pământ, pe care n-ai visat, S-ajungi, înconjurat de-o lume barbară, Îmbrăcată uneori, în haine din piele de fiară Tu, aici

Doar atât, Doi și unu A trăit el, Care era unu Lângă, un alt unu Formând un nepereche duet, Tânăr, Ce timpului i s-a părut oarecum desuet! Și

La un moment dat, îi vom cere socoteală timpului Care ne-a albit și rărit părul Și pielea feței din întinsă și catifelată Odată cu nisipul din clepsidră E mai subțire, mai

(1) La noi, totul e cam vulcanic Doar la muncă, pornim șăgalnic Și cu teamă, să nu facem niște boli Ce-au venit, cu

Jocul meu, cu timpul a început, Într-o zi, cu-un țipăt nevinovat Atunci când m-am născut Și apoi, a continuat Mai

Picăturile de ploaie din înalt Pe a ei față cad Formând mici șiroaie Ce se ascund sub bărbie, pe gât Și dispar, ca-ntr-un misterios

Esența vieții Visez ades, că o să trăiesc o veșnicie, Cuprinsă-n moartea-mi, din fiecare clipă Ce-mi dă târcoale și mă-mbie, Și mă atinge cu a-ei aripă Și,

Când te privesc Lasă umbra ta, să mă acopere Să-mi apropie trupul tău, Pe care demult îl doresc Și nu îndrăznesc, Să-l ating,

Domnul Ponta a promis Cu glas tare și deschis C-o să aibă un guvern Și cinstit și foarte ferm Cum n-a fost în țara asta Nici când fu scrisă,… Năpasta, De

E iarnă iar, și-a- ei zăpadă Pe noi își face plinul De sus mereu, când o să cadă C-așa , e-al ei destinul Să fie albă, pură Și-atunci când se adună, Pe

Ne-am căutat timp îndelung, Dar fiecare era pe alt culoar Al unei imaginare piste, Care nu se mai termina Și-n zarea ei, mereu tot apăreau, Imagini