Poezie
Jocul meu
1 min lectură·
Mediu
Jocul meu, cu timpul a început,
Într-o zi, cu-un țipăt nevinovat
Atunci când m-am născut
Și apoi, a continuat
Mai mult în favoarea lui
El,atotstăpânitor, atotcuprinzător,
Eu, cu gură,cu ochi cu mâini și trup născut
El nemărginit
Pierdut în infinit
Eu sortit să fiu
Atât ,doar cât sunt viu
Eu privind la lună, la soare și stele
El împletit printre ele.
Acest joc va dura
După o măsură a sa
Și se va sfârși tot într-o zi
Cu, un oftat nevinovat
Eu trecând,
Dintr-o lume în alta
El rămânând,
Până când?!
Nu se va ști?!
Și nici cum, atunci va fi?!
Și nici cum, el va ieși?!
Din a jocului arenă
Fără cântec de sirenă
Și pe care ne-a fost dat
Să jucăm și să-l jucăm
Ca să fim,
Să ne-ntâlnim,
Eu și el.
5 oct.2008- 7 martie 2009
+1
001.349
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantin Popa Istrițeanu. “Jocul meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-popa-istriteanu/poezie/13951357/jocul-meuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.