Poezie

Marea ta

Poem scris în 2007 când s-au împlinit 2050 ani de la nașterea lui Ovidiu și i se dedică

1 min lectură·1 noiembrie 2009

Mediu

Marea ta

Ovidiu, tu adulat, dar și nefericit exilat,

Pe acest pământ, pe care n-ai visat,

S-ajungi, înconjurat de-o lume barbară,

Îmbrăcată uneori, în haine din piele de fiară

Tu, aici ți-ai plâns tristețile,

În nopțile și-n diminețile

Din iernile lungi,

Ce aduceau lângă geamul tău;

Aprigul vânt cu omătul cel greu

Ce te împiedecau să ajungi,

La malul mării

Și să privești în largul zării,

De unde ai venit,

Pentru un timp neștiut, neîmplinit

La o poruncă augustă,

Ce te-a aruncat, lângă această margine de pustă.

Aici ai auzit uneori,

Doar țipătul pescărușilor, ce-ți dădeau fiori,

Care adeseori, și ei cad,

În această mare fără fund, fără vad

Și mor

Și ei c-un dor;

De-a mai privi odată:

O altă mare, mai frumoasă și mai puțin învolburată,

Ce poate era și marea ta!

Pe care n-o puteai uita

Și pe care cândva o priveai

Iar cu valurile ei te mângâiai

Și ea era o frumoasă mare albastră

Ca petalele unei flori dintr-o glastră

Ea era marea ta și-a voastră, o mare romană,

Marea Mediterană.

002.154

Constantin Popa Istrițeanu. “Marea ta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-popa-istriteanu/poezie/13912933/marea-ta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.