Constantin Popa Istrițeanu

(1) Unul se tot crede mare Cel mai tare din parcare Dar ca nume-i mititel Doamne,cine mai e ca el!? (2)

Scormonindu-se prin pământ Într-o zi s-a găsit un ciob Cu un colț, Ce semăna cu o peniță De toc sau stilou,

Lumina dintru început le-aprinse Ziua par, dar nu sunt stinse Privirii doar, ascunse De îndelungul drum, aproape învinse, Ele, stelele

(1) Înainte a mai fost unul Îl văzuse pe Domnul Bunul, Iar urmașul lui acum Vede-n roz totul

Lady Di, Lady Di, \"A fi, sau a nu fi,\" A fost acea întrebare La care, Tu se pare Ai fost chiar un

Jocul meu, cu timpul a început, Într-o zi, cu-un țipăt nevinovat Atunci când m-am născut Și apoi, a continuat Mai

În fiecare casă Mereu trebuie zidită, Ca o fereastră spre răsărit Nu o femeie ca-n baladă Nici bogății ascunse în

Timpu-n clipe se ascunde, împărțit Parcă s-a oprit El nu s-a sfârșit Si-are un nume: care-i azi Tu omule nu te gândi C-o să cazi,

Lină-alină o Mădălină Cea fugită, din a sa Lumină Din Lumina Domnului Dată doar odată omului. Lină-alină o Mădălină Cea lovită de-o

O pasăre a fost lovită Din întâmplare, de-o piatră aruncată, Cândva de un om, Rudă cu cel, ce a stat sub un pom Și ea a căzut însângerată Și cu privirea rămasă

(1) Viitura e cu noi Bine ar fi, unul din doi Politicieni să îi ia Și să-i ducă unde-o vrea! (2)

Două brațe larg întinse Ca două aripi de pasăre dechise, În zbor Sub un răzleț nor Cu doi ochi albaștri îndreptați în sus Spre

Când plângem, Fără să știm Ne rugăm Lui Dumnezeu Să vină, să ne mângâie, Sufletul și trupul Care tânjesc după Grădina

Dascălul e, un om ca oricare, Fără de care, În viață n-am fi, ce suntem fiecare Undeva, acolo pe câmp, ținând în mâini coarne de

Uneori, pământul care te-a născut Nu poate fi străbătut: Nici cu pasul, Nici cu trenul Nici cu avionul Nici cu automobilul,

D-lui Antonescu, care afirmă că știe tot și are soluții. -------------- Unii spun că ei știu

Ne- ntoarcem în noi Din lumea ce, ne înconjoară Ce pare mereu în război, Cu tmpul, cu ea Și nu știm, ce vrea

Orice copil e un înger, s-a zis S-a și scris, undeva De cineva, cândva. El în priverea-i cuprinde un cer În care,

(1) Cine își bate în talpă cuie Greu la deal o să se suie. (2) Plănge-te doar la

Ce e cuprins, În necuprins E, din focul prim nestins Și nedeschis la toți să-L vadă Ci doar, în El să creadă Și că,

Motto: \" Numai în tăcere te întâlnești cu Dumnezeu.\" În miez de noapte,

Cândva, piane și viori Începând devreme, de-aproape de zori Sunete și note slobozeau Ce uneori se auzeau Până afară, în curtea cu pomi și cu

(1) În ziare, se tot scrie Mă întreb: așa să fie? Că bruneta, ca nevastă e chiar bună

Când te privesc Lasă umbra ta, să mă acopere Să-mi apropie trupul tău, Pe care demult îl doresc Și nu îndrăznesc, Să-l ating,