Poezie
Ele, stelele
1 min lectură·
Mediu
Lumina dintru început le-aprinse
Ziua par, dar nu sunt stinse
Privirii doar, ascunse
De îndelungul drum, aproape învinse,
Ele, stelele
Sau, poate nu se știe, au murit!
Înainte ca lumina lor să se fi oprit
Într-un ochi ce a privit
Cerul în care sunt,
Ele, stelele.
Din când în când, într-un colț de lume
Câte-o stea apune
Sau, cade în neagra genune
Fără a ne spune
Dacă astă lume
Împreună cu,
Ele, stelele
E singura cu acest nume
Lumea noastră
Cu. o unică fereastră
Spre Cel de Sus
Ce e mai presus,
De toate,
Și, de,
Ele, stelele
Și, de acest așa zis,
Univers și închis și deschis
Creat de El
Tatăl, Fiului jertfit ca Miel
Ce poate fi cuprins
Numai în gând și-n vis
Împreună cu,
Ele,
Stelele.
001.419
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantin Popa Istrițeanu. “Ele, stelele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-popa-istriteanu/poezie/13954290/ele-steleleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.