Constantin Codreanu

Eu spun că adaugă, pentru că ochii mei bolnavi văd acolo un craniu de cal, sau ceva de genul îndreptat spre dreapta...

Da, Ela, știu de atenționări!
De ce omul nu poate să spună ceva fără a se teme că i se va spune că se gudură?:), ceea ce vreau să spun e că mă impresionează diplomația pe care o arăți pe acest site, de exemplu, ultimul dialog cu Dragoș la care mulți alții ar fi explodat, inclusiv eu:)...
Puțini sunt oamenii care au reușit să mă impresioneze în cei 25 de anu adunați de mine...

Mulțumesc!

Cu drag,
Constantin

Din lipsă de timp, remarc doar că văd aici un amestec dulce-carnivor de ars poetica.
Mi-a plăcut mult! Mi-a adus aminte de lupul meu de Crăciun:)!

Cu drag,
Constantin

1. Începi cu un imperativ care nu îți aparține, dar pe care îl explici atent, fără grabă, într-o oglindă închipuită din armură ca simbol al carnalității duble căreia îi adaugi din opacitatea unei oglinzi, dar și din ascuțimea unui ciob de sticlă, fără însă a trece peste ridurile unei arte pe care timpul nu uită să își lase urmele, amintirile la tine, „depictate subțire cu penița.” Scoaterea umbrei de la început, vine în opoziție cu protectia dublă a carnalității de care am pomenit.
2. Găsesc confirmarea dublei carnalități în „Dincolo de armură e pielea rănită”. Din strofa a doua mai remarc și săratul cu mănuși ca un delicat ritual masochist (fără nici o conotație sexuală aici) care continuă scoaterea umbrei ca o metodă de îndepărtare a durerii prin amplificare (neaoșul nostru obicei de „cui pe cui scoate”, mă întreb dacă Adela îl știe:)).
3. Ultima parte a poeziei mă miră un pic cu „Toate casele pe lângă care trec aruncă în mine cu vrăbii”, chiar zilele trecute citisem ceva asemănător, dar, na, gama are 7 note, nu? Revine umbra pitită în gușe și oxidarea armurii ca imposibilitate de evitare a slăbirii, a durerii. Trec peste Arcadia din irelevanță pentru mine!
Italicile dintre strofe sunt truisme, sau, mai degrabă sumare axiomatice din strofele ce le precedă.

Cu drag,
Constantin

E un joc cap-coadă, așa după cum și tu recunoști la un moment dat, „fără grabă am să mă joc de-a băutorul de cafea”, de-a deschisul închisul, cu cafele pe unde mai seci, pe unde mai ude cu ferestre și fără.
Mi-au plăcut melcii porniți spre zori (vorbește insomniacul din mine, știu ce spun, crede-mă), punctată cu acuratețe imaginea. Poate cam desprins din peisaj călcâiul și arcul cu tot cu săgeți...

Am impresia că te-ai grăbit un pic (așa cum deseori mi se întâmplă și mie). Eu aș zice (asta nu înseamnă absolut deloc să o și faci:)) să revii, când o să ai timp, asupra textului, pentru că ai lucruri foarte bune aici din care scoți un schelet pentru ceva mai mult și mai bun decât atât.

Cu drag,
Constantin

Maricica, ai aici niște încercări de schimbare a unui mozaic din care vitraliile se văd doar la negativ.
Subscriu la cele două comentarii deja postate, ultimul vers e de prisos și scoate punctele de suspensie din primul vers, nu e locul lor acolo, cred eu.

Remarc ale tale culori inmă și cursivitatea sematnică a textului în sine, ermetică, așa cum remarcă și Romulus mai sus!

Cu drag,
Constantin

Nicolae, rău îmi pare dacă ai văzut în răsăunsul pe care ți l-am scris, încadrat alături de alte câreva răspunsuri în unul mai vast vreo urmă de ofensă (mamă, câtă lume am reușit să supăr în ultimile zile, extraordinar!), dar acestea sunt regulile impuse pe acest site. Uite, pentru confirmare îți citez dintr-un comentariu OffTOPIC al Elei Victoria Luca:

\"Constantin

te rugăm să răspunzi la toți comentatorii /3, 4 etc.) într-un același comentariu al tău, nu în răspunsuri succesive fiecăruia. mulțumim.

Ela

Ela Victoria Luca\".

Cu drag,
Constantin

Ok, Mihai!

Merci mult încă o dată pentru încurajări!

Cu drag,
Constantin

Mihai, îm primul rând, merci mult pentru steluță, mă întreb dacă ți-aș spune că mai am una ai retrage-o pe aceasta? Deși, eu ca un Rac sadea ce sunt (lumea deja știe pe aici de obsesia mea zodiacală:)) am nevoie de eterne încurajări pentru a continua să fac ceva.
Acum chiar sunt confuz, mai ales după comentariul lui Dan Cârlea în care se spunea că nu prea miros eu a poet (deși s-ar putea, dar mult mai târziu), vii tu și mă faci să mă simt bine spunându-mi că, pauză, crezi în mine. Eu cred că cel mai bine e să încerc să confirm prin ultimele două poezii părerea ta. Mda, multă lume spune că mă cam complic în texte și eu care credeam că sunt prea simplu:)!

Mulțumesc mult pentru steluță și, mai ales, pentru acel \"cred în tine\":)!

Cu drag,
Constantin

Carmen

Subtitlul a venit într-un moment în care aveam nevoie de o doză consistentă de self+destruction, în, plus, textul poate fi luat ca o transcriecre a interviului cu acea mică și nevinovată \"ciociolină din Rhodos\":)!

Nicolae N. Negulescu

Merci de trecere, Nicolae! Vreau doar să îți spun că îmi poți răspunde la comentarii direct în pagina ta, dar, dacă tu insiști să vii până aici, e OK, eu nu mă supăr!

Cu drag,
Constantin

Dan Cârlea

Perfect conștient de acest lucru „Pricepe urmatoarea chestie : daca un om cu nivel de stelutar are simpatie fata de tine sau / si in momentul cand ti-a deschis pagina a gasit un element care l-a atins, gata, ti-a dat o stea, poate pe un text absolut banal.” Da, sunt la început cu scrisul, perfect adevărat, tocmai de aceea am postat pe acest site să văd dacă se merită să continui sau nu și atunci când am zis mai sus că „atunci când ajung la 20 de poezii și nu am nici o steluță, rămân la nivelul 10 și nici o recomandată e clar că trebuie să nu mai postez pe acest site, pentru că am și eu orgoliul meu. Acum sunt la 18, au mai rămas 2, nu am nimic de pierdut. Așa că...” nu am vrut să sune a fi de genul că „bă, dacă nu îmi dați stele și nivel 150 eu plec”, pentru că e absurd, nu moare lumea dacă pleacă de aici Codreanu. E simplu, am înțeles că e un motiv să nu mă mai joc „de-a poetul”, deși, e iarăși perfect adevărat ceea ce zici tu că „Iar cu recomandatele, pliz, e ceva aproape lipsit de consistenta. Retine ca persoanele care recomanda, in majoritatea lor, nu sunt mari critici, si nici poeti de anvergura, sunt oameni cu mai mult sau mai putin talent, care facand munca de editare au aceasta posibilitate de a recomanda texte”.

Poate problema e că, spre deosebire de tine, care spui că
”Siteurile nu sunt pentru a intra in adevarata lume literara, sunt poligoane de incercari, de multe ori sunt locuri in care oamenii vor sa socializeze intr-un mod nitel mai fin si mai cu pretentii decat pe siteurile ordinare de prietenii, si locuri in care unii oameni deja recunoscuti in literatura isi mai pun texte, sa nu se plictiseasca, si sa se pastreze in \"vână\", sa ramana \" in carti \", dar sunt putini de astia pe agonia, si in general sunt putini”, eu am luat-o exact invers, gânindu-mă la agonia ca fiind barometrul necesar pentru textele mele, deși, am rămas de multe ori mirat să văd persoane cu volume de versuri publicate în spate, dar nebăgați în seamă aici, pe site.

Ar mai fi ceva, în varianta perfectă ar trebui să existe o secțiune pentru așa-zișii „poeți profesioniști” și „poeții amatori”. Acum imaginează-ți că eu fac un site pentru publicații bazate pe „Rel Internaționale, Știință politică, Diplomație etc.” și ar intra cineva să posteze acolo venind din alt domeniu, cum crezi că ar fi?:)


Carmen Mihaela Visalon

Prostituata far, este exact cum ai văzut-o chiar tu în primul comentariu.

Adela Setti

Discuția pornise de la o remarcă nevinovată despre „vărsători” și felul lor de a fi, atât, în plus, eu chiar am atenționat asupra faptului că nu e bine să discutăm de terțe persoane.

Mircea Lăcătuș

Ciociolina a fost o fată frumoasă și popula.ră:)!

Drag de voi,
Constantin

Să știi că nu îmi place să supăr pe cineva fără motiv și dacă am făcut-o acum, îmi cer scuze! Mă rog, într-un fel te-ai răzbunat refăcând comparația, nu? Oricum, pe mine nu m-a deranjat, în plus, îmi pare rău că vorbim aici de cineva fără cunoștință de cauză, am făcut doar o constatare zodiacală, atât!
Ai dreptate cu vizionarismul vărsătorilor.
Și mie mi s-a părut înfumurată Katya, aici e marea diferență între voi două. Chiar nu înțeleg unde ai văzut tu înfumurarea la mine, de vreme ce mă crezi a fi o clonă de-a ei.
As for Adela Setti, eu am fost și sunt în continuare un admirator al ei.

Uite că sunt și eu sincer!
Singurele persoane care m-au deranjat pe acest site au fost Raul Huluban și Tosa Claudiu, cărora am încercat să le explic și de ce. În rest, cu toată lumea am fost în relații bune, mai speciale cu Adela, Silviu, Blueboy, Maria și tu.
Nu ai motive să pui la îndoială sinceritatea mea, pentru că am zis că atunci când ajung la 20 de poezii și nu am nici o steluță, rămân la nivelul 10 și nici o recomandată e clar că trebuie să nu mai postez pe acest site, pentru că am și eu orgoliul meu. Acum sunt la 18, au mai rămas 2, nu am nimic de pierdut. Așa că...

Oricum, o să mai intru să citesc din Ela, din Felix, din Nicolae Popa, Silviu, Carmen Mihaela Visalon (chiar și comentariile) Adela Setti și alți câțiva.

Cu drag,
Constantin

Titlul e mai degrabă oximoron, dacă vrei:)!

1. Un început ademenitor prin acea lipsă de ceartă în cer, ca o impasibilitate ancestrală indicatoare de acalmia unei acțiuni ce abia aștepta să înceapă.
2. „Degetele luminând” vin ca o părticică de antiteză pentru impasibilitatea divină de sus, cu un iz de prometeism rebelic.
3. „Inimile nenăscute încă” și „viețile netrăite îndeajuns” induc o stare de irealitate și delir filosofic.
4. Finalul cu iubirea curgând prin pumn pare a fi o trimitere subtilă la ploia curgând din-prin cer, iar lacrimile întoarse spre ochi sunt o reluare a nenăscutului și netrăitului.

Felicitări, DAniel!


Cu drag,
Constantin

Blueboy, ai o paradigmă a generației și a vârstei în același timp aici, a cărei simetrie e alterată de ultimele două versuri cu o gravitate de speriat. Paisie îmi aduce aminte de niște învățături, nu erau ale lui Basarab, cumva? Piatră și lut și apă. Simboluri pe care le-ai exploata cu măestrie.

Felicitări!

Cu drag,
Constantin

Mătrăgună, cumva? Asta mi-a venit prima!!!

Blueboy, doar să îți mulțumesc în grabă pentru observația aspura necesarului de prostituție. Fug iar! Sper să ajung astăzi să mai trec odată pe la \"paradigmele\" tale, le-am citit, dar nu îndestul ca să le și comentez.
Promit să revin acolo mai spre seară!

Drag,
Constantin

Cam complicată înșiruirea de cifre aici. Voltele vin din muzică, dar, restul?!?!?
Muzica!

Frumos joc de „galben” din stea și grăunte. Mă întreb dacă am putea vedea aici o nuanță de dihotomie spiritual-material între aceste simboluri?

Cu drag și multă curiozitate,
Constantin

Erată: frustărilor