Sincer, fără ferestre

E un joc cap-coadă, așa după cum și tu recunoști la un moment dat, „fără grabă am să mă joc de-a băutorul de cafea”, de-a deschisul închisul, cu cafele pe unde mai seci, pe unde mai ude cu ferestre și fără.
Mi-au plăcut melcii porniți spre zori (vorbește insomniacul din mine, știu ce spun, crede-mă), punctată cu acuratețe imaginea. Poate cam desprins din peisaj călcâiul și arcul cu tot cu săgeți...

Am impresia că te-ai grăbit un pic (așa cum deseori mi se întâmplă și mie). Eu aș zice (asta nu înseamnă absolut deloc să o și faci:)) să revii, când o să ai timp, asupra textului, pentru că ai lucruri foarte bune aici din care scoți un schelet pentru ceva mai mult și mai bun decât atât.

Cu drag,
Constantin

multumesc pentru trecere, constantin, si multumesc pentru sfaturi. e foarte posibil sa revin, la un momet dat, asupra textului, insa nu cred ca arcul si calcaiul isi vor pierde locul lor, in \"antimythologica\", ciclu din care face parte si poemul asta :)