Amintire unu
mai întâi te-ai strâns triunghi roșu n-am știut să te citesc ar fi trebuit să încep din centru fără să-ți știu capetele am căutat fără rost să-ți aflu echilibrul și-am tras linie la
Întrebări pentru nimic
noaptea vine mereu pe nepregătite și mă găsește fără să caute am crescut rotund peste nefericirea de a-mi afla capătul era acolo unde-l lăsasem la începutul meu acolo unde îl lăsasem prins
praștie mă trag peste noi
Munte mă știu serpentină-n pustiu un moment prea devreme un cuvânt prea târziu prea-piatră mă văd prea-creangă mă scriu O mare mă fuge cu cântec mă vinde Un minut prea devreme un val
Măr cu elice
Scriu despre avioane astăzi La o masă cu două picioare asimetrice scriu despre foile care se ridică albe și cad negre Un gând două gânduri trei gânduri stoluri de avioane îmi trec prin păr cu elicile
Lamentatio
Să ma așez și să cânt la un pian stricat Să mă ridic să cânt la pianul lumii Negru cu pete albe Negru cu te miri ce risipit pe te miri unde Mi-a căzut pe degete o idee am așezat-o iîtr-un ceas
Deja murdar
Am construit relație pe roți ca să meargă de la sine cu geamuri mari ca să te văd până în ultima instanță Să te știu roz ca un loc în care mă pot așeza în voie cu toate descinderile mele în
Psalm
La capătul somnului am crezut că toate cămilele bat deșertul pline de apă Ultima trecere de praf va fi prima care îmi va îneca plămânii îmi spuneam Inspre apus mă îndrept acum și tot caut un loc cu
Leagăn
Ochi de cer se dau în leagăn printre genele tale lungi Copacii apar când drepti cand într-o parte se mișcă de parca ar fi frunze Îmi spui o poveste Începe cu “va fi vreodată” De vorbit nu
Cine plutește
Mă ridic și plec pe drum șerpuit fără să cad mă ridic mereu frunză plecată din creangă într-o toamnă pe-o adiere de vânt Cine plutește cine plutește Am amețit de atâta plimbat printre
Întâmplare pe malul mării
“Trimit la întâmplare” Totul a fost așa ca un val de apă dulce care-și tot caută sarea Cobor pe faleză să răspir apă de mare să-mi beau cafeaua în miros de alge Niciodată nu am să știu daca e mai
La capătul meu opus
Am ajuns unde nu mai pot sta și m-am odihnit Ca după un drum lung pe care nu mai pot merge nici repede nici încet Ca după un drum scurt stau fără să am timp plec mai departe Liniștea ta îmi aduce
Psalm
La capătul somnului am crezut că toate cămilele bat deșertul pline de apă Ultima trecere de praf va fi prima care îmi va îneca plămânii îmi spuneam Inspre apus mă îndrept acum și tot caut un loc cu
Umbre orfane
Am ridicat ultimul caiet de pe masă și l-am deschis la întâmplare Oricum toate paginile sunt scrise fără cerneală sunt scrise fără litere cu mine doar liniat școlărește fără copertă însă Prea
Fum strâmb
Se joacă des păsările în fața mea Își bat aripile își șterg ciocul printre pene Ca un fum strâmb apar în umbra lor și mă întreb de unde vine Spre unde să-mi port pasul Cerul le cuprinde pe
Rădăcini
M-am crezut singur un timp acum știu trec prin mulți ei trec prin mine trecem unde Îmi ridic fruntea mai sus decât mi-e parul e bine nu știu Caut să merg fără să fac pași mici prin nisip fără
Cântec ud
Dimineața se face noapte cobor din duș însetat O singură apă este mai veselă ca celelalte apa ta care se scrie cu o pensulă subțire de fiecare dată când te arunci peste mine nu găsești
Culoarea fricii de mine
Ca o săgeată alerg prin albastrul meu galben Apă să mă stiu și tot nu mi-aș opri căldura Răsucit în cuvinte străine mă strig nu mă aud sunetul aleargă eu nu grăbesc pasul Cu haine întregi
Romantism bolnav (în dimineți goale)
Ca un vis urât mă ascund între pături multe; singur, niciodată nu mă găsesc interesant, insomniac, niciodată nu mă găsesc treaz. Viitoarea mea iubită va fi prima care va ști: nu din nori vine
Inspirație erotică cu o morgană
Stă pe nisip, își pierde sprâncenele printre valuri,acolo își caută ideile cu privirea le prinde și le trage la țărm unde ce-or să găsească? Nisip și câteva stânci de care să se spargă. Or să
Nu mă asemăn, iată, cu stelele
Castel pe drum ocru mă îndrept spre mâine, drum singur drum de pelerinaj drum de praf, printre scame, pe covor; ridicat sub tavan, sub treceri de aripi mă îndrept spre dimineață, o deschid,
Aici începe totul II
Am auzit că primăvara nu vine niciodată singură eu n-am chemat-o și nici nu țin minte cine a venit să-mi împrumute una. Eu n-am cerut. Prin fereastră se vede că afară miroase a deodorant
Aici începe totul
Am auzit că primăvara nu vine niciodată singură eu n-am chemat-o nici nu țin minte Cine ori când a venit să mi-o aducă. Deschid fereastra, afară miroase a deodorant prost prea dulce, o pungă
Casă între copaci
Între copaci casa mea în mijlocul lor fără pereți important e să nu mă plouă vântul poate să bată din toată părțile, animalele să mă cheme de unde vor Mă strâng în mine, genunchii mi-i așez sub
Lămâie, iubita mea
Dușul tău limonadă îl încerc la fiecare trezire puțin zahăr, draga mea, puțin zahăr îți spun tu râzi și mă stropești cu vitamina C. Nu am să-ți fiu frunză de toamna esti incă prea
