Poezie
Nu mă asemăn, iată, cu stelele
fotopoem
1 min lectură·
Mediu
Castel pe drum ocru mă îndrept spre mâine,
drum singur drum de pelerinaj drum de praf, printre scame, pe covor;
ridicat sub tavan, sub treceri de aripi
mă îndrept spre dimineață, o deschid, balamalele scârțâie versuri.
Afară încă se întinde o noapte obosită, de jur împrejur
zorile mereu sunt prea scurte, stelele își șterg lumina pe cer;
nu ne asemănăm, iată, nici măcar dimineața: eu niciodată nu las
praful pantofilor
pe prag, la intrarea în casă.
032.488
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dragos Farmazon
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 76
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 9
- Actualizat
Cum sa citezi
Dragos Farmazon. “Nu mă asemăn, iată, cu stelele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-farmazon/poezie/238507/nu-ma-aseman-iata-cu-steleleComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DFmerci de trecere, mihaela... ti-am trimis si eu un mail. in ce priveste istoria artei... si poezia asta e plină de asa ceva :) gandeste-te putin la santiago de compostella ;)
0
CVam verificat casutele postale Gmail. nu am primit nimic de la tine. maine o sa verific si adresa de la firma. daca nu primesti un semn, atunci te rog sa-mi mai timiti inca o data mailul.
multumesc,
carmen
multumesc,
carmen
0
PS: ti-am raspuns la e-mail. ai primit?