Poezie
Emil incandescentul
1 min lectură·
Mediu
Întotdeauna Emil arde mai repede decât țigările pe care și le aprinde
Uneori arde mai repede decât se poate privi uneori mai repede decât se poate iubi
Jumătate scrum jumătat fum este el și se ridică drept ca o jertfă către noapte
În jur miroase a tutun ars
Emil iar și-a îndesat sufletul într-o pipă care
sub pretexul că din prea multă iubire pentru valuri nu poate sta departe de mare
se săruta cu toate buzele marinărești
și cu toți plămânii marinărești
Sufletul lui Emil miroase a tutun ars
Păcat
în toate timpurile el arde mai repede decât țigările pe care și le aprinde
mai repede decât pipele marinărești pe care le împrumută din când în când de la amici
Jumătate scrum jumătate fum
se ridică în tăcerea nopții și în tăcerea
țigărilor sale care sărută toți marinarii din cauza dragostei prea mari ce-o poartă
valurilor
și sării
și plămânilor care respiră aer cu miros de pește
062797
0
1. eu as renunta la majuscule si ca sa dau mai multa cursivitate textului.
2. atentie la repetii, daca nu stapinesti si nu dozezi bine acest procedeu risti sa plictisesti.
Poemul m-a impresionat. Ritm, atomsfera, aproape sufocant. Palpabil. Poate are citeva locuri comune, dar nu ma deranjeaza in contextul general. E posibil sa fiu subiectiv, pentru o clipa am avut impresia ca scrii despre mine. Sigur, coerent si lucid.
Am mai citit citeva texte de-ale tale, mi-au placut. Te mai urmaresc.