Poezie
Leagăn
16 aprilie
1 min lectură·
Mediu
Ochi de cer se dau în leagăn printre genele tale lungi
Copacii apar când drepti cand într-o parte
se mișcă de parca ar fi frunze
Îmi spui o poveste Începe cu “va fi vreodată”
De vorbit nu vorbești de auzit aud totul nu vreau sa vezi
cât înțeleg
Am început să tac prea am făcut zgomot
Norii au nevoie de atenție
îmi îndrept privirea spre ei și îi întreb despre cum o să mă poarte vântul
Zâmbești întreb ce vrei să-mi spui răspunzi “nimic” îți stă pe buze
“Uite ce mare a crescut copilul ăsta cred că deja se îmbracă
În haine pentru adulți”
033.204
0
Ochi de cer se dau în leagăn printre genele tale lungi
PS: As putea sa si critic un pic, dar acum m grabesc sa plec la birou si ma rezum sa-ti spun. Mi se pare ca-ti sta mai bine cand scrii poezie despre arta decat despre iubire. Poate pentru ca esti mai mult cerebral decat sentimnetal. Sau poate pentru ca esti prea sentimental si nu poti sa ajungi prin cuvant acolo unde ajungi prin simtire. Inca...
Pare ciudat, dar, primavara nu este anotimpul iubirii. Ea este anotimpul mugurilor.