Cojocaru Ramona
@cojocaru-ramona
„Cântul unui dadaist, ce avea dada de dor”
data nasterii: 17.06.1987, Sf Gheorghe, județul Covasna
Pe textul:
„Femeia ucide" de Alexandru Ioan I Popa
Pe textul:
„Stare tare de stai așa" de Cojocaru Ramona
Stiu,poti s-o alungi,
Iar soarele de vara,
Doar tu mi-l aduci.-o reformulare mai prietenoasa, cred.
Promit ca niciodata
Nu ai sa ma pierzi.
Eu cred numai in tine.
Si-n ochii tai prea verzi.
Dar lasa-mi mana calda,
As vrea sa o pastrez.
Tu stii nu e taina,
Ce mult te iubesc.
Asta e cea mai prietenoasa forma pe care am gasit-o poeziei. dar e prea comuna, prea banala, nu are substanta, pare mai curand un ambalaj de cadouri pe care scrie sec \"i love you\", cliseu si tzeapan. Nu vad nimic valoros in poezia ta, dar totusi m-am oprit asupra ei pentru ca e asa de simpla...nu credeam ca mai are careva tupeul sa scrie asa, nici macar in gluma. Incearca sa te concentrezi mai mult pe sensuri mai adanci si pe imagini originale, decat pe rostirea rimata a unor sentimente pe care le are toata lumea si in prima faza, toata lumea si le exprima cam la fel.
Pe textul:
„Eu stiu" de silvia gavrilov
Frumusica poezie autobiografica. Am observat ca se poarta astea pentru ca sunt cel mai sigur pas spre inedit/originalitate/hai sa nu plictisesc.
Pe textul:
„Poem" de Virgil Costiuc
Pe textul:
„neoane" de Cornel Ghica
Alimentez furnalele interne.\"
In schimb nu imi place absolut deloc
\"A amuțit radioul în odaie\", din cauza sonoritatii foarte urate. \"a amutit\". un shut dat direct in poeza.
Pe textul:
„Sonet 162" de Cristian Vasiliu
\"Ce-i fu dat să vadă e ușor de imaginat: văzu pământul cu toate frumusețile lui. Cel mai mult au încântat-o pădurile cu verdeața lor și albastrul apelor cristaline.\" Mi se pare aproape un rezumat facut de un copil dupa o carte repovestita copiilor. Cel mai mult au incantat-o etc. Ca si cum ai zice si culoarea ei preferata era. Chiar suna a rezumat stangaci. Mai ai niste probleme cu concordanta timpurilor(de ex: \"tuna și fulgera de i-a băgat în sperieți pe bieții oameni.\"). Apoi cuvantul \"negresit\": sa isi vada fata negresit, negresit sa ajung la el. De ce?
Am observat o ironie care m-a facut sa cred ca nici tu nu ti-ai luat in serios textul: ideea era ca tunetul a plecat tunand si fulgerand.
Pe textul:
„Fiica tunetului" de saveta ititesc
Terminat in coada de peste, fara a satisface perversii care citesc textul pentru mult asteptata scena de sex. Noa?
Mi-a placut textul, dar m-a intristat foarte mult pentru ca am recunoscut in el banalitatea de care nu ai cum sa te feresti. De la o varsta etc.
Mi-au placut cateva formulari, da nu are sens sa te citez, stii si tu ce ai scris.
Pe textul:
„ioni si atomi" de dorinMOLDOVEANU
Pe textul:
„înșiruire surdă" de Florin Opran
Imagini care mi-au placut si/sau m-au facut sa zambesc:
\"mai beat decat o echipa de zidari\"
\"După o săptămână disperarea devenise noua mea urare de bună dimineața\"
\"După încă o săptămână de conviețuit eu cu mine însumi în aceeași carcasă, am cam dibuit intențiile josnice ale dobitocului. Pare că vrea să mă aducă pe calea cea bună\"...ce intentii josnice, intr-adevar.
Si tot asa, mai sunt exemple dar m-am saturat de copy paste. A, \"in coltul sarutului\".
Intr-adevar am vazut doi oameni luptandu-se in acest text, chiar prin felul de a se exprima. \"coltul sarutului\" vs \"Sa ii dau la gioale\", \"mintea ei oxigenata\", \"bla bla\".
Nu stiu cat de BUN este textul, dar pare sincer. Poate cu finalul am o problema...\"nu aveti una?\". Nu stiu, poate maine cred altceva. Nu ca ar conta.
Pe textul:
„Control 3" de Leonard Ancuta
Pe textul:
„furie sfântă" de Fluerașu Petre
Pe textul:
„Mâine ar putea fi prea târziu" de oricealtceva
Pe textul:
„Despre o minune comună" de Cojocaru Ramona
De fapt asta era singura curiozitate. Textul este prea scurt. S-a meritat efortul pentru ideea din final, de altfel singura care merita retinuta. Cea cu rockerii ti-a venit tie asa, ca sa umpli cu ceva spatiul gol. Nu pot sa nu ma intreb ce muzica asculti.
In locul tau, as relua ideea la modul mai serios. Senzatia mea in tot \"textul\" tau a fost ca ai incercat marea cu degetul.
*ultima e cea pe care o sa ti-o mai spuna lumea...foloseste diacriticele.
Pe textul:
„Ca fapt divers..." de Petrescu Catalin Andrei
Glumesc, glumesc. Scoate virgula de dupa \"aduse de,\", pentru ca nu are de ce sa fie acolo. Si mai am o problema cu banalitatea versurilor \"și nu pot să râd,
că-mi vine să plâng\". E prea fumata. Imaginea cu muzele pe frunze m-a incantat. Dragut text.
Pe textul:
„Rând pe rând" de Flora Mărgărit Stănescu
Apoi nu imi mai place starea bruta a cuvintelor. \"Paradis\"...nu e ce trebuie, culmea, rimeaza, dar nu asta trebuie sa fie scopul tau. Nu sacrifica frumusetea sau expresivitatea textului doar ca sa iti iasa o rima. Nu se merita. Incepuse bine poemul. poate reusesti sa vii cu alta varianta.
Pe textul:
„Doar viețuiesc" de Liviu-Ioan Muresan
Care să-mi îndrume de fiecare dată pasul ?\" asta este parazitism, nu iubire.
Acum despre poezie:
Rime comune: mine-tine etc si facute nu pentru ca asa suna bine, ci pentru ca asa e usor.
Apoi: \"Fără ochii tăi blânzi , negri ca noaptea
Care mi-au luminat ca două stele soarta ?\" comparatie pe care o distrugi cu al doilea vers. Le lauzi intunecimea, dupa care puterea de a lumina soarta. Iar, rima fortata.
\"Și umăru-ți puternic , pe care plângeam
De fiecare dată atunci când sufeream ?\" Mie imi sta in gat \"data atunci\". Parca ar fi un \"tacataca\" continuu, nu poezie. Si sa nu uit inversiunea \"umaru-ti\". Asta nu este limbaj poetic, este simulare de limbaj poetic. O poezie nu inseamna folosirea a doua trei inversiuni de genul acesta.
Si finalul...ce este o flacara-vant?
Eu zic ca este o incercare de a masca lenea de a cauta noi mijloace expresive cu ajutorul unei constructii care sa lase cititorul sa isi dea palme.
Ultima mea obiectie: prea mult patetism, prea multe intrebari retorice. Mai citeste...
Pe textul:
„Fără tine" de Ionescu Aniela
ai o mica nepotrivire pe-aici. eu sugerez \"de cand a aparut roata, de atunci se pun bete in ea\".
apoi mai ai cateva probleme care nu sunt chiar dragute: niste inversiuni care nu sunt nici necesare, nici specifice limbii romane(ambii partial au dreptate...\"), o cacofonie(Tot șeful, dacă cap n-are, burtă are.) daca cap. asta zic.
In plus sunt unele cam fara haz, cum ar fi viata traita de pe azi pe maine, cea despre linistea din mormant, de lucru fuge ca dracu de tamaie(la cea din urma iti reprosez ca nu ti-ai folosit creativitatea, ai facut un fel de colaj de expresii).
In rest, mi-a placut intentia si mi-a placut si \" În școală se studiază noul când el deja se învechește\".
Sfat general, pe care e treaba ta daca il accepti sau nu: reformuleaza mai in limba romana, sa nu sune fortat. Si apoi...mai pune ceva sare pe ici, pe colo...
Pe textul:
„Fără titlu" de Mihai Cucereavii
Care pășește peste cărămizile închisorilor mele dărâmate în grabă
Așteptând să fie dezbracată de voalul de metafore\" si \"Nici măcar Dumnezeu n-a obervat Când am făcut schimb de pulsuri\". Versuri periate, uneori usor pretioase, dar nu mi se pare ca ar fi putut fi altfel.
Observ si contrastul dintre cele doua stari ale poeziei: anxietate si liniste.(\"secundele s-au ghemuit fericite la picioarele noastre\"-o imagine foarte domestica)
Pe textul:
„***" de Albert Cătănuș
In mijlocul vietii care palpita de pasiuni(\"Sub cer infloresc/iubiri putrezesc/iar eu amețesc.\") poetul se simte un infim detaliu al lumii, constientizand ca nu poate face fata unor trairi atat de intense. ceea ce este absolut normal, data fiind firea artistica deosebit de sensibila care ne caracterizeaza-nu-i asa?-pe noi toti, cei care sub chinurile muzei brodam tesaturi sentimentale de cuvinte.
Comparatia \"ma sting ca o mierlă\" este absolutul durerii interiorizate, deoarece o mierlă se stinge cu durere, cum probabil se sting toate fiintele vii. Deci aici de fapt apare ideea mortii in absenta persoanei iubite. Fara doar si poate, influenta divinitatii este clar reliefata in aparitia cuvantului \"capela\", care muta intreaga scena intr-o locatie mistica, demna de stingeri de mierle, fireste.
A doua strofa reprezinta esenta acestei poezii, motivul ei de existenta: eul liric se intreaba daca persoana iubita il iubeste si sau scrie si ea la randul ei poezii despre persoana iubita pierduta sau recent descoperita, in urma renuntarii la persoana iubita care a scris aceasta poezie emotionanta.
Jocul se evidentiaza inca din prima strofa, prin acel \"Iubit-o\", care ar putea parea gresit ortografiat(stiu, contradictie in termeni) in ochii unui amator insensibil, dar in ochii unui critic care recunoaste talentul inseamna nici mai mult nici mai putin decat \"iubit-o\". Apare tot aici o metaforă a despartirii \"cu ce-am gresit de m-ai scuturat?\", aceasta formulare fiind permisa autorului, denotand poate o parte din vocabularul intim al...celor doua persoane iubite reciproc.
In concluzie, e o poeza buna de ras intr-o luni noaptea.
Pe textul:
„Speranta" de Cosma Ionut Lucian
