Codrina Verdes

Silvia, nu esti singura care a remarcat acel vers. Se pare ca inflorirea sta chiar in noi. Cat ma bucur ca ai iesit inflorita:)

Alin, remarca ta e obiectiva. Trecerea aceea de la un \"film\" la altul, e intentionata, dupa cum ai si remarcat. Din real, trec in ludic. Poate constructia nu este dintre cele mai reusite, dar ce nu este perfectibil?

Va multumesc pentru treceri!

Mi-a spus Mae (intr-un comentariu), ca gargarita lasa un miros de primavara in urma ei. Asa ti-am simtit si eu prezenta astazi:)

P.S. Ama, mie mi-a facut placere sa citesc si poezia \"Cu verdele-n sus\", oricum o citeam:). Solutii de anulare a acelui comentariu sunt, dar nu cred ca deranjeaza.

Spun si eu tot in soapta ca doar gura sobei lipseste. Mi-a placut povestea si ma bucur ca te-am descoperit, concitadino.

Maria, ai reusit sa ma pui in atmosfera si chiar am trait-o in direct:)
Multumesc domnului Mihai Leoveanu pentru pledoaria despre ce inseamna poezia si poetul.
Silvia, aceleasi calde felicitari!

Uite ca am modificat acea \"situatie defavorabila\", restul ramane asa pana una alta. Astept posibilele combateri referitoare la titlu:)
Multumesc pentru rabdare si comentariu.

Dar de ce citim poezie? De ce oferim in dar poezii pe care nu le-am scris noi, asteptand parca un zambet?
Nu ma lua in seama...incercam doar o analogie.
Studii vor mai fi, explicatii vor fi diverse, poezie se va mai scrie , citi, vinde, direct proportional cu cererea.

Chiar prezenta ta aici, e proaspata. Te astept cu placere in continuare. De acum ma voi juca: ma citeste, nu ma citeste...

Remarc doua versuri: \"adunăm înserarea în poală cu flori de aramă\" si \"coaja cerului se crapă subțire fisurând așteptări\", versuri ce completeaza fotografia si chiar fundalul ei. Mi-a placut si felul in care desfaci si imparti totul la doi. Doar fotografia ramane intacta.
In rest, se pare ca am inflorit amandoua astazi:)

Alma, ma bucur ca ti-a placut si ca ai iesit oarecum inflorita:)

Danut, e chiar o joaca in aceasta poezie (vezi finalul), si am adaugat acel \"joc\" pentru lamuriri, la sugestia indirecta a ta si nu numai. Asta nu inseamna ca nu voi mai medita asupra expresiei mentionate de tine.

Multumesc si va mai astept cu drag.

Definitiile date, nu sunt decat stari, pe care le au cititorii in urma lecturarii unei poezii, imbinate cu o fina ironie. Mi se pare ca se detaseaza definitia poeziei \"ghemotoc\" care ar semana si cu \"poezia labirint\". Ma intreb cum ar suna definitia poeziei ghetar?
Clasificarea pe care ai realizat-o e interesanta dar mai poti continua. Stari sunt suficiente, poezii aidoma, ironie se gaseste pe masura.

Asa este Ama, textul cuprinde multe amintiri. Calutul de tabla nu e un simbol, cum poate ar spune unii. E chiar o jucarie pe care am primit-o in dar si dupa care tanjesc si acum, fiind de la cineva drag. Stii cum se intampla primavara dupa topirea zapezilor si pamantul descopera multe lucruri...tot asa imi imaginez ca imi voi gasi si eu calutul intr-o primavara, cu un ghiocel prins de copita:)
Trecera ta, mi-a dat curaj sa mai incerc amintiri.

Nu stiu daca aceasta poezie este scrisa anterior calatoriei pe care ai facut-o la Chisinau, dar parca, parca simt o usoara incarcatura sufleteasca provenind din acea intrevedere. Cat de frumos ai spus despre amintiri si nu numai: \"cineva ne vindea clipele răsturnate pe-o viață\",
si cat de aproape sunt uneori visurile, ne lipseste doar curajul de-a le atinge...

Astfel suntem vegheati de Creatorul care nu s-a dezis de propria-I creatie.
Regret ca scapa cititorilor asemenea texte, doar pentru ca nu sunt comentate.

Gabriela, la multi ani fericiti, insotiti de multa poezie!

Imi plac diminetile, imi plac primaverile, intr-un cuvant inceputurile, mai ales cand sunt insotite si de o cafea. Cafeaua ta e usor trista, din prea mult sau prea putin. Pastreaza-mi si mie putina cafea si putina dimineata, ca sa nu te simti singura.

Daniel, in urma dedicatiei tale, imi vine sa topai ca un copil si sa nu mai fiu \"femeia de verde\" ci sa ma transform in primavara, sau macar sa ingenunchez impreuna cu ea, sa adunam ultimele scame ale iernii.
Mi-a placut cum te-ai jucat cu vantul, curcubeiele, florile, culorile, fluturii, mugurii...mi le-am prins pe toate in par. Multumesc!

Cu reverenta, multumesc Imparatesei, cu gandul la minuni:)

Multumesc si sa stii ca sunt cu ochii dupa pre_texte.
Cu drag,

Alma, de ce sa nu ne intalnim si in Virtualia si pe malurile Dunarii?

Vali, acel liman numit Fericire, il putem atinge zilnic. Fericirea sta in noi. Se mai intampla sa incurcam uneori barcile si sa fim deturnati.

Adrian, daca o farama din zambetul tau e din vina mea sau a primaverii, pentru mine e prilej de bucurie.

Lory, multumesc pentru urari.

Silvia, poate reintalnirea e mai aproape decat credem noi.

Alex, am aflat ca apartinem aceleiasi zodii. La multi ani!

Thais, ma sufoca imensitatea primaverii si prefer s-o impart cu voi, prietenii de poezie.

Virgil, a inflorit si Dunarea, e primavara pretutindeni.

Dana, se pare ca ziua de doua aprilie, a fost sarbatoarea curcubeului.

Multumiri tuturor celor care mi-au adresat ganduri atat de calde. Sunteti minunati! Va imbratisez.

Maria, poate ca nu intamplator, prima mea poezie postata pe acest site, contine cateva dorinte. Fara sa-mi dau seama, am fost incet, incet, infasurata in cuvintele voastre. Acum ma simt incorsetata si chiar mai mult, dependenta de ele, depasind astfel stadiul de dorinta. Simtindu-ne intr-o perpetua infasurare de cuvinte, bobocii sufletului, pot lacrima fiori prin “fluier de iarba”. Nu ne-am adresat noi multe vorbe atunci la Iasi, dar cu siguranta am simtit mai mult. Multumesc, Maria!

Cuvintele sunt pasii mei de intoarcere. Cu ele batatoresc drumurile incepute sau neincepute. Mi-ai auzit motivele pasilor? Cu ele am desenat stangaci propriile-ti soapte.
Multumesc Luv!

Am descheiat nasturii valurilor, mi-au alunecat hainele gandurilor si pret de cateva umbre, am invatat impreuna tacerea. Lore, m-am pierdut in linistea impusa de tine.
Raspund cu acelasi drag.

Bogdan, habar nu aveam cat de pregnanta poate fi imaginea curcubeului proiectata de mine, sau poate lumina in care l-ati dispus voi…multumesc.

Mi-ai daruit un poem-curcubeu, in care ai prins cu maiestrie, titlurile textelor mele. Iti multumesc Ela, acum si peste codri de ani.

Si cum privea Genu atent pe fereastra sufletului meu, incercand sa ia parca temperatura lavei, n-a observat cine jinduieste la pijamaua lui. Sau poate calca “cam stramb” cu ochii, dupa acel “scorburos” de care tocmai scapasem…pura neintamplare.
Problema curcubeielor, sta cam asa:
Din cauza mea au pierit
Iar din a ta, s-au cam latit
Vina se-mparte pe din doua
Trebuie doar, sa ploua.

Munca ta, nu a fost tocmai usoara, chiar daca eu m-am veselit citind dedicatiile. Multumesc Genu!

Cat de minunat te simti facand piruete cu timpul, fie chiar si intre noduri si semene.
Carmen, multumesc!

M-ati rasfatat cu imagini-curcubeu si curcubeie-cuvinte. Masura cuvintelor mele de multumire e minora, dar credeti-ma, ca e cea mai frumoasa urare pe care am primit-o. Chiar daca nu ati simtit imbratisarea mea, asta nu inseamna ca nu v-am imbratisat.