Claudiu Tosa

Respectul, din punctul meu de vedere, nu se află în formula de adresare ci în stilul și conținutul mesajului pe care îl transmiți. Eu în general când domnesc pe cineva pe poezie.ro o fac pentru a trasa o distanță clară între mine și persoana respectivă care e posibil fie să folosească un ton exagerat de familiar cu mine, fie pur și simplu să sară calul. Motiv pentru care rămân la domnit pe tot parcursul dialogului, indiferent dacă persoana respectivă alege același lucru sau nu. Mai pe scurt e felul meu de a trage o linie.

Că tot ai adus vorba de domnul Liviu-Ioan Mureșan, uite, îți semnalez o situație.
Din punctul meu de vedere dumnealui acum o zi a avut un derapaj de tip rasist și xenofob la adresa mea și am să explic de ce:

Numele meu de familie este Toșa, cu „ș” nu cu „s”. În partea de vest a țării numele e răspândit și toată lumea știe că îndică origini ungurești. Pe care în fapt le și am și de care sunt foarte mândru, la fel ca și de celelalte trei origini pe care le mai am: românească, grecească și bulgărească - dar care nu sunt evidente.
În timp ce eu am folosit cuvântul „mirroring” într-un răspuns adresat cuiva ieri pe site la textul cu numărul 14168733, domnul Liviu-Ioan Mureșan, originar din Transilvania (și care încă locuiește acolo), a apărut de după tufe să mă întrebe „Serios, tu vorbești maghiara bine? De unde provii?”. Stimatul domn Liviu-Ioan Mureșan putea să scrie desigur „Serios, dumneavoastră vorbiți maghiara bine? De unde proveniți” și nu schimba cu nimic derapajul pe care eu mărturisesc că îl consider fiind rasist și xenofob- iar eu chiar nu sunt genul care să se plângă sau să se fi plâns vreodata de chestii din astea pe poezie.ro. Motiv pentru care mi se pare normal ca stimatul domn Liviu-Ioan Mureșan să clarifice în subsolul acestui text ce a vrut să spună, dacă are o problemă generală cu maghiarii, dacă suferă de supremație regională și etnică și, nu în ultimul rând, de ce a folosit tocmai cuvântul „maghiară” și să își ceară scuze.

După ce i-ai atras atenția cu privire la limba maghiară la modul general (fără ca probabil să cunoști chestia cu numele Toșa și originea sa) același stimat domn a reapărut să explice că el vorbea cu Toșa, nu cu tine, într-o tonalitate profund bădărănească.

Din punctul meu de vedere, dacă evenimentul respectiv rămâne așa în aer, în curând vom avea o paletă mult mai bogată de jigniri și derapaje aici, pe poezie.ro, care vor coborî extrem de jos.

Liviu-Ioan Muresan, provin dintr-un loc in care indivizii care-si lipesc de toate gardurile poze cu copertile cartilor pe care le-au publicat sunt asociati cu anumite adjective.

In alta ordine de idei, curatai o ceapa la bucatarie, mi-ai vazut intamplator comentariul si te-ai gandit ca poate din cauza mea ti-au dat lacrimile asa ca te-ai gandit sa-mi scrii?

Ma intreb ce legatura are Emilian cu textul asta si ce anume te face sa simti nevoia sa ii mentionezi numele? Sau ai impresia ca daca faci mirroring pe atitudinea altor membri fata de Emilian te vei imprieteni cu primii? Urata e bascalia asta romaneasca scoasa cu scobitoarea de pe robinet.

mai multe stele pentru milogeala dupa atentie.

Leo daca stii ca esti atat de bun si talentat de ce te plangi initial ca altii nu te comenteaza si ca nu ai vizualizari? Si daca tot simti nevoia sa te plangi, ti se pare ca vreunul din noi e mama sau tatal tau si ca are cineva chef sa iti citeasca vaicarelile? Daca nu esti comentat, cu atat mai mult citit, e strict problema ta, nu fa din ea problema altora.

Milogeala si vaicareala combinate cu tupeul de a pretinde de la altii sa faca ce iti doresti tu sunt profund respingatoare si injositoare pentru locul asta.

Dar mai amuzant e ca intai te vaiti ca nu te baga lumea in seama, apoi deliberezi singur in privinta talentului tau pe modelul Gogu Steriade, Trandafir si Patraulea, ca apoi sa continui ca poezie.ro e oricum doar o mica si insignifianta adunare care nu se poate numi comunitate. Motiv pentru care ma intreb cine te retine sa iti faci bagajelul si sa pleci. E plin internetul de siteuri, go planet intr-un alt loc in care sa iti expui complexele si frustrarile de geniu nerecunoscut. Chiar te rog, du-te si cauta fericirea, cu siguranta ce este mai bun e dat pentru tine deoparte, trebuie numai sa gasesti locul ala. Deci nu mai sta pe ganduri.

In cazul care nimeni nu ti-a zis pana acum iti spun eu:

Din punct de vedere literar tu existi doar pe 1% din internet. Nici macar nu se poate spune ca existi pe internet, ci undeva intr-un coltisor minuscul. Daca intrebi pe cineva pe strada cine este Leonard Ancuta nimeni nu stie. Daca ti-am tras un ciocan in calculator devii mai lipsit de sens decat a ajuns floppyul dupa ce au aparut cdul si usb stickurile. Poti spera bineinteles ca vei fi apreciat postmortem. Spera mai departe.

Momentan, te poti multumi cu faptul ca am acordat atentie delirului tau suficient cat sa ma opresc inainte sa ma sui in avionul Stockholm - Copenhaga si sa iti las un semn, doar din cauza ca mi-a trimis cineva pe WhatsApp un screenshot cu debitatiile de mai sus. Macar atat meriti si tu, nu?

S-ar putea ca si altii sa astepte de la tine. Tot din astea argumentate. Si cum relatia de a da dar si de a primi concomitent nu functioneaza, e posibil sa aiba efecte nedorite.

Cu multi ani in urma polemicile pe site, desi de multe ori exagerate, pastrau contact cu realitatea. Acum insa marturisesc ca unele comentarii par texte desprinse de-a dreptul de pe peretii incintelor de tip balamuc.

nu am mai citit un comentariu atât de mizerabil ca primul.

Subscriu, tocmai din cauza asta comparația e de natură barbară.

Nu sunt una și aceeași persoană. Simpla idee de a le confunda e o jignire la adresa primei pe care ai menționat-o.

Elmer Fudd sau Porky Pig

ba mai există dar au trecut vremurile alea. și încă ce vremuri - pentru unii din noi :)

Manelista care merge vara la Vama Veche să se spargă?

Subscriu.

este medeea iancu, îmi spune și mie cineva?

„mulțumesc medeea iancu” mi l-a evocat pe mircea geoană țopăind în fața camerelor în timp ce spunea „mihaela, dragostea mea” în 2009

Un text candid care menține o atmosferă specifică unei confesiuni la granița dintre descriptivism și ludic. Mi-a lăsat senzația unui vinyl pe care în loc de ac stă degetul arătător al mâinii drepte. Apropo, imi place tema recurentă a „cărnii” care apare în textele tale, cu toate că aici ea e absentă, sau cel puțin aparent. Am întâlnit multe imagini frumoase în mai multe texte de-ale tale.

pentru că în zona zalăului prună înseamnă cu totul altceva
:))

am avut impresia că iar sunt pe mIRC în 2001. Mai lipsea ca Rudy să întrebe asl pls :)

Un text rupt parcă din intersecția dintre un manual de psihopatologie și Alice în Țara Minunilor. Versul patru ne aduce repede cu picioarele pe pământ însă, ilustrând o superbă cacofonie.

Un text de la început până la sfârșit ireproșabil din punctul meu de vedere, o călătorie-confesiune-reflexie cu epicentrul localizat chiar în imaginea din final. M-a atras foarte mult discursul credibil, autentic și cu tendințe naturaliste. Sinceritatea poemului e bine dozată, creionând într-o manieră lejeră un areal afectiv care asemenea unei aure simboliste înconjoară întreaga relatare reușind să conecteze într-o manieră foarte puternică strofele 3 și 5.