Claudiu Tosa

E corect. Fiecare cu părerile lui. Uite, eu spun că oamenii ăștia sunt fix nimeni în literatură.

Ionuț Caragea își devoalează constant propria ipocrizie prin șirul nesfârșit de acțiuni care în general contrazic pretențiile cu care dorește să se marcheteze pe aici: fin, rafinat, patriot, echidistant și genial. Dau doar câteva exemple:

(1) Ultima dată îmi oferea pacea și își cerea scuze pentru limbajul folosit, ca ulterior să revină acum pe Facebook cu genul ăsta de comentarii infantile (textele mele au multe likeuri pe facebook deci sunt bune, nu pot fi criticat de cei fara biografie completa sau fara carti publicate sau premii, etc - sunt doar cateva dintre babuinitățile debitate pe aici de către acest personaj cu apucături compulsive, care visa sa o puna de-o mică revoluție pe poezie.ro împreună cu prietenul său doctor în litere de la Tulcea, care însă mereu se recomandă ca fiind de la Constanța).

(2) Ipocrizia și impostura acestui personaj derivă și din presupusa paranoie a conspirațiilor de care îl acuză pe Bogdan Geană, când tocmai el însuși, Ionuț Caragea, vreo două luni ne-a intoxicat continuu cu afirmații bombastice si stupide de genul: /sunt atacat, se doreste inlaturarea mea de pe site, Dragos ai grija nu le raspunde pentru ca prin tine vor sa loveasca in mine/, etc. Asta în condițiile în care în mod patologic personajul s-a retras singur de vreo 7-8 ori de pe site (revenind tot de atâtea ori) in numai 6-8 săptămâni pentru că nu suporta să fie învins în polemici. În una din ultimele sale polemici înainte să dispară spunea că știe el că nu știu ce membru are nu știu ce identitate și de aia e tratat într-un anumit fel.

(3) Să nu uităm că Ionuț Caragea este un delator, un turnător de drept comun, care a hotărât să își dea colega de breaslă, Medeea Iancu, pe mâna autorităților pentru că, potrivit Măriei Sale, afirmația /Îţi introduc penisul meu lung şi negru în pântec, România/ citită în public de către aceasta, a jignit statul român și poporul român, în condițiile în care însuși Ionuț Caragea postează recent un text de natură rasistă și xenofobă potrivit căruia românii sunt infractori și cerșetori, după cum putem vedea aici https://www.poezie.ro/index.php/poetry/14172707/Mai_pune-te,_rom%C3%A2ne,_cu_burta_%C8%99i_pe_carte! , sugerând necesitatea de a-i convinge pe străini că noi nu suntem ceea ce ei cred despre noi...
Ba chiar ne spune în subsolul textului respectiv că el când a venit în România (Bill Clinton pe Otopeni după revoluție probabil), le-a împărtășit românilor calea îmbunătățirii imaginii noastre ca popor...
Referitor la actul delațiunii în sine, mă gândesc că după mintea lui Caragea fiecare român care își înjură în diferite momente sensibile ale existenței țara, viața, zilele, poporul, mama, tatăl, pe Dumnezeu ș.a.m.d (lucru cu un specific cultural arhicunoscut la noi), trebuie să ajungă în carceră. El însă, Cel care nu a greșit, mințit, jignit niciodată, al doilea după Hristos de altfel, dacă nu cumva înaintea lui (Caragea ar putea chiar să fie Tatăl, încă nu se știe clar), El e deasupra tuturor.

(4) Când i se demonstra că se află într-un process continuu de distribuție și returnare a favoritismelor pe site (comentarii pozitive și stele între el și aceleași personaje cu care are relații personale în afara siteului) răspundea că... ei doar simt și gândesc din străfunduri sufletești similare și că e nedrept să fie acuzați de imparțialitate.

(5) În delirul său intențional Ionuț Caragea se crede pe terenul de rugby unde zicala „Binele cu forța nu se poate” este adversarul pe care dorește sa-l placheze și implict să ne salveze pe toți de amatorii Bogdan Geană și Radu Herinean care, nu-i așa, spărgeau semințe când el, printr-o tehnică literară impecabilă, reușea în momentul citirii cu voce tare a propriilor texte în fața unor audiențe mixte, să ridice nivelul colagenului in corpurile babetelor lasate, să reîntărească mușchii vaginali in cazul femeilor lipsite de speranță și nu în ultimul rând, să facă să crească la loc himenul femeilor dezonorate. Cu toate că în 20 de ani de când este membru (sau mai bine zis se crede) a generat numai scandaluri de pe urma cărora a plecat de N ori cu coada între picioare, Ionuț Caragea se crede o vedetă în exil.

(6) Am luat act cu deosebită stimă și respect (rog ignorarea pleonasmului) de faptul că (a) Ionuț Caragea a avut nevoie de vreo două luni să-mi copieze codul HTML din pagina de autor ca să-și pună și el, bietul, o melodie care începe automat când cineva îi accesează pagina personală (b) și că, de îndată ce am împărtășit care e motivul pentru care s-a întâmplat să-i pot lăsa comentarii la un text unde oprise comentariile, s-a apucat imediat să facă același lucru zbierând că acuma poate și el...
E un om original Ionuț Caragea dar mai ales modest ținând cont de faptul că se compară atât de inocent prin comentarii cu /fratele Baudelaire/ și /fratele Eminescu/ (se mai și pozează pe unde unii poeți au băut sau au murit potrivit siteului său personal) și susține că el face parte din generația poeților... berbeci și talentați. Berbeci poate, talentați nu cred.

(7) E un om atât de integru Ionuț Caragea că după ce s-a lămurit că nu sunt editor pe poezie.ro (aserțiune care îi aparține în totalitate, fără ca eu să fi susținut vreodată așa ceva) a început să mă jignească, să mă amenințe și să își trimită prietenul doctorand în litere de la Tulcea (care e atât de mândru de originea sa încât se recomandă mereu ca fiind din Constanța) să îmi scrie prin subsolul unor texte vechi (de acum... 15 ani) cât de prost scriu și cum vor afla ei mai multe despre mine cu ajutorul textelor mele.

(8) Moralitatea lui Ionuț Caragea rezidă și în faptul că a început să își bată joc de Leonard Ancuța, insinuând că ar avea o condiție subumană datorită faptului că spală vase într-un restaurant, instingându-i ulterior și pe amicii Vișinel Dragoș de la Tulcea și Elena Papadol de la Constanța să facă fix același lucru.

(9) De remarcat este maturitatea lui Ionuț Caragea care și-a făcut singur o pagină de wikipedia unde a scris vrute și nevrute despre el, citând pe oricine l-a lăudat cu ceva (mă mir cum de nu și-a citat bunica sau mătușa spunându-i când era mic că este cel mai frumos, deștept și puternic băiețel din lume), unde putem regăsi niște afirmații de un fals grosolan precum /Este considerat de mai mulți critici și oameni de litere liderul generației de scriitori douămiiști/ (se poate vedea aici, https://ro.wikipedia.org/wiki/Ionu%C8%9B_Caragea ). Să nu mai vorbim de uploadatul tuturor diplomelor obținute de el peste tot pe internet.

Acestea-s doar câteva aspecte dintr-o serie mult mai lungă de întâmplări și fapte care indică, dincolo de orice îndoială rezonabilă după părerea mea, că avem de-a face cu un fals și un fabricat moral, o impostură gravă care nu reprezintă poezie.ro și nici membri săi, al cărui leitmotiv rezidă în nevoia patologică de validare socială venită pe ruta complexului mesianic literar și moral.

Faptul că un individ cu un asemenea profil pretinde în cercurile sale intime că nu știu ce atelier literar online a pierdut enorm atunci când nu i-a cântat în strună trebuie să ne facă să înțelegem dimensiunea nucleară a egocentrismului său dar și că înlăturarea sa și a acoliților săi nu poate fi decât un lucru pozitiv, o dovadă clară a faptului că poezie.ro nu caută trafic prin scandal ci, că momentan este într-un moment de redefinire atât din punct de vedere vizual cât și conceptual, iar aceasta din urmă nu constă și nu va consta niciodată în asimilarea imposturii si ipocriziei la nivel de comunitate (fie că vorbim de 10, 100 sau 1000 de membri).

Un fel de poem motivational. Totusi, nu ii inteleg esenta. Prefer varianta simpla, de 20 de secunde, nonpoetica (sau mult mai poetica decat textul de fata) de aici:

https://www.youtube.com/watch?v=4s3bJYHQXYg

Altfel, de ce Doamne iarta-ma ti-ai pune o poza de profil in care ti se vede fata, luna si... firma treningului?!

daca nu o zaresti concreta, cum o s-o zaresti? incerta? In strofele 3 si 4 parca am citit un feat intre Loredana Groza si Gabriel Cotabita dupa ce a iesit de la terapie intensiva. Strofa 2 mi-a placut (desi e un pic cam sensbila, totusi e de efec).

/fulgere letale/... exista si fulgere care nu-s letale? Iubirea acuta, strigatele carnale sunt niste gaselnite.

am rezistat eroic in prima strofa. dar cand am dat peste caprifoiul din strofa 2 am abandonat. strofa 3 mi-a adus aminte un pic de sistem *te caut in umbra, te caut in vis, te caut sa-mi dai tot ce tu mi-ai promis*

o fi de la oboseala dar jur ca in loc de cordonul numit viata am citit /condomul numit viata/. La a doua lectura am inteles ca m-am inselat dar as prefera varianta mea.

singuratate, suflet, iubire, pustnicie, lacrimi, dragoste, mormant, sange si lacrimi. Ce e poetic aici? Zici ca am dat peste Dida Dragan. Taraitul sarpelui mai lipsea.

E un text mult prea direct.

cand sunt baut vad poezie si acolo unde nu-i. Aici insa cred ca trebuie sa intru in coma alcoolica pentru a vedea ceva poetic, pentru ca pur si simplu nu pot rezona. Pana si Bacovia sau Arghezi aveau o oarecare diversitate in felul previzibil in care abordau anumite teme.

am putea spune si femeile. In functie de peste cine dai si ele se pot duce in multe directii, cu atat mai mult daca sunt in focuri

stampila/stampilele?

Imi plac textele tale, cred insa ca ceva le lipseste. Anume, contextul. Sunt uneori prea ermetice, prea dense, se fixeaza pe o stare, pe un tablou extrem de specific.

Mie mi se pare ca mai degraba tu incerci sa te arat dastept, pentru ca ai scris un comentariu de tip concluzie, fara nimic clar. Un fel de etichetare.

cu un aer personal puternic. Totusi prea personal, prea ermetic, motiv pentru care devine destul de inaccesibl datorita exprimarilor mult prea directe. Totul e mult prea pe fata.

Eu personal sunt satul de texte in care se vorbeste despre poeti, poezii, generatii, s.a.m.d. Spun text si nu poezie pentru ca a numi postarea asta poezie e o forma generoasa de automotivare, dar nimic mai mult. Zici ca l-am citit pe Razvan Rachieriu undercover. El avea episoade compulsive cu ne* prin unele comentarii si texte. In cazul lui insa recunosc ca ma intrebam deseori daca fuma ceva sau era pe medicatie. Aici insa nu imi pun nicio intrebare pentru ca am deja certitudini. Certitudinile-s groaznice, elimina total surprizele.

textul e foarte smecher. La prima vedere, daca te grabesti, ai putea fi tentat sa crezi ca e pura logoree. Dar... nu-i :) Mi-a creat fix senzatia unui (nu cred ca avem cuvant in romana) Irrlicht.
Nici n-ai spune ca poate veni dintr-un loc atat de linistit ca Erlangen. Ceea ce insa confirma vorba aia ca omul sfinteste locul si nu invers.

Textul tau mi-a adus aminte de o bucata in engleza:

Yesterday, upon the stair,
I met a man who wasn't there
He wasn't there again today
I wish, I wish he'd go away...

When I came home last night at three
The man was waiting there for me
But when I looked around the hall
I couldn't see him there at all!
Go away, go away, don't you come back any more!
Go away, go away, and please don't slam the door... (slam!)

Last night I saw upon the stair
A little man who wasn't there
He wasn't there again today
Oh, how I wish he'd go away...

Totusi prefer textul tau, e plin de simboluri si interpretari.

P.S: Stergeti certificatul de nastere de pe siteul academiei de arte frumoase Nürnberg pana nu te trezesti ca vreun cretin face cine stie ce cu el.

Un final deosebit. Mi-a placut foarte mult. Textul reuseste sa creeze un crescendo in mijlocul caruia ajungi sa te intrebi "ok si mai departe?", apoi dai peste final - care pe mine m-a facut sa zambesc si sa raman pe ganduri. Lectura se potriveste perfect cu Still Corners - Black Lagoon pe fundal.

da-ne ceva nou de citit. Doar ce ti-am comentat un text mai vechi. Cum scrii mai nou? Iar daca n-ai mai scris nimic in ultima vreme atunci fa o incercare :)

un text bun. Noroc ca ai postat ceva acum, altfel nu as fi ajuns prea curand in pagina ta de autor. Cu toate ca esti printre primele persoane pe care le-am citit pe siteul asta in 2003. E frumos textul, curge natural si picteaza un tablou foarte viu si credibil.

Un text scris parca in camasa de forta. Fara inceput, sfarsit sau cuprins, fara o idee clara, total lipsit de fluiditate, viziune sau insight, fragmentat si greoi. Sunt generos cand spun "text". De poezie nu poate fi vorba, cel mult de o incercare de poetizare esuata undeva la granita dintre stangacie postliceala si ciuperci halucinogene in cantitate insuficienta pentru a putea debita ceva clar.

mea e ca vulgarele-s fortate. Am rezistat la primele 2 strofe dar cand am dat de rimele cu limbaj trivial am simtit artificialitate. Nici sa spun ca e scris la caterinca nu pot, pare mai degraba o incercare esuata.