Poezie
Sonetul
1 min lectură·
Mediu
Un des de nori de-i apăsându-mi pieptul
În ochi apare ploaia cea şireată
Mi-i vai de stea iubito-n ape, iată!,
Neoglindindu-mi dorul, înţeleptul.
De ego mi-e singurătatea beată
Şi nurul în odaie-al tău n-aşteptul
Un pui de demon face pe deşteptul
Abia ieşit din ou în firea toată.
Doar cugetarea visului se-aţine
Să-mi stea în întregime pe grumaz
Când am ajuns din patru în terţine.
Sonetul ăsta e să-mi facă haz
Pe tine-a nu putea a te deţine
La bine mult ori necurmat necaz.
021.082
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Sonetul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14174620/sonetulComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
cand sunt baut vad poezie si acolo unde nu-i. Aici insa cred ca trebuie sa intru in coma alcoolica pentru a vedea ceva poetic, pentru ca pur si simplu nu pot rezona. Pana si Bacovia sau Arghezi aveau o oarecare diversitate in felul previzibil in care abordau anumite teme.
0
dumneata eşti mereu împotriva scrierilor mele...
Ce să mă mai mire că şi de data asta nu găseşti
nimic de luat în seamă aici...
Ai putea măcar să te abţii de la com,
să-mi laşi *păsăreasca* în pace...
Ce să mă mai mire că şi de data asta nu găseşti
nimic de luat în seamă aici...
Ai putea măcar să te abţii de la com,
să-mi laşi *păsăreasca* în pace...
0
