Claudiu Tosa

pe mine m-a dezamagit. plus ceva posturi mai in urma. prea incerci sa stai in pas cu unii, pacat.

tu sigur nu esti de-a casei?

asa este, ai mare dreptate.
dar cateodata ne place sa fim rezervati, sa facem abstractie de unele lucruri si sa incepem sa privim un pic in jur.
sentimentele frumoase, merita privite si admirate, se intampla asta la toti oamenii.dar uite ca unii din noi mai privesc si modul in care sunt aratate ele.altfel daca totul ar fi frumos si s-ar subintelege, ce rost ar mai avea si \'poezia\' asta asa cum o fi ea.

ce draguuut. si cam ce pateste luna pateste si inimioara ta cred.

ar fi frumos, radu, ca recomandatele din centrul paginii sa fie ale stelutarilor. adica:

X da stea la textul lui Y, textul lui Y se duce in recomandate automat.

iar cele din coloana stanga, sa aleaga editorii ce sa puna si ce nu. sau invers coloanele. ideea e ca stelutarii sa aiba una, editorii pe cealalta oricare ar fi ordinea.

in felul asta, stelutarii ar avea o responsabilitate mult mai mare si si-ar lua mult mai in serios recomandarile de care totusi depinde index-ul, adica aparenta/fata site-ului, felul in care se prezinta. si ar fi mult mai frumos, ar fi diversitate mai mare nu crezi ? plus de asta, s-ar vedea practic cine ce treaba are cu literatura si cine nu.
in felul asta ar scadea si recomandarile facute pe amicitii pentru ca-n caz contrar ar disparea nivelul respectivului pe motiv de subiectivitate si favorizare, & etc.


daca nu ma insel si regula aia cu 3 stele date la un text il baga in recomandate automat, a disparut.

Pai domnule asa nu se poate, la un asemenea debit umplii lista de recomandate ;)
Nu ca textul dinainte pe care l-am comentat ar fi slab, dar cel de fata e mult mai bun - imi place mie mai mult.

Nu mai zic de expresia:

\"Apoi am stat cu chirie la tine in brate
o vesnicie cat varful de ac.\"

Cred ca face \"toti banii\"!

Vesnicie cat varful de ac! Ce antiteza si ce efect ai obtinut!
Esti atat de TU in poemul asta.Mai lasat \"speachless\".

\"am stat cu chirie la tine in brate\" - la fel, e tot o antiteza care insa in principiu se subintelege daca cititorul \"are inima\".Dupa parerea mea \"chiria\" e dragostea :)

Legat de eventualele ruperi de ritm sau locuri goale sau o nepotrivire a intensitatii liricii in forma metaforelor nici vorba.Textul pare un crescendo care atinge \"varful\" de 2 ori.O data la expresiile pe care le-am remarcat mai sus, si ultima oara exact in final.Intre cele doua momente de \"varf\" scade si urca.
In rest nu mai zic nimic, m-ai dat gata.

Cu prietenie,

clau

peste

ideea mi-a placut.dar parca treci prea repede la final.mie asa mi se pare.
inceputul la fel cred ca este reusit.

\"abia mai atingeam cu vârful degetelor vârful degetelor
ardea înspre tine rostogolindu-te în_alt anotimp închideam ochii\"

de aici am tendinta sa cred ca ar merge continuat altfel.
oricum mi-a placut ideea si restul poeziei.

salut. ai inceput foarte original ( imi aduc aminte cum era cand ridicam pietroaie mari si plate cand eram mic ) insa te pierzi. la ultimul poem la fel. cred ca incerci sa spui prea multe si pana la urma sfarsesti prin a rata lozul castigator. ma deranjeaza de ex. ca reiei in final ideea din inceput. chiar nu mai era nevoie ( zic dupa propriul gust ).

imi place \"preferinta\" ta pentru caii de curse.daca am intalnit o gramada de autori cu \"preferinte\" si \"obsesii\" tu esti poate singurul care reuseste de fiecare data sa arate altceva in contextul esentei formei.cred ca liviu are dreptate in ceea ce priveste \"perpedinculare\", in ideea de a fi scos in evidenta mai bine.

multam pentru lectura, radule
:)

e misto tare. super bine concentrata, la fix, percise, si vizuala. mie-mi plac grupajele scurte, puternice, atata vreme cat exprima ceva deosebit. imaginea din final se leaga foarte bine de aia care debuteaza ( ca-n desenele animate cand jerry arunca un bulgare spre tom din deal si ala se invarte si se face din ce-n ce mai mare ).

adica na, lumea vrea poezii sensibile de dragoste, de sentimente sau de orice altceva si se tot bate cu pumnii-n piept prin atelier si-n subsoluri ca nimeni nu-i intelege. ca sa fii inteles insa tre sa stii s-o spui, asa ca aici.

eu nu am inteles nimic din textul tau. tu de exemplu, ce ai vrut sa spui asa ca autor ?

\"poveri\", \"griji\", \"suferinte\" - una din ele ar fi de ajuns.

Ai grija cu \"ai devenit\";gandeste-te de exemplu cum ar suna cuvantul \"simbolizeaza\" intr-o poezie de Blaga.
Apoi versurile:

\"Ai tras aer în piept fără să te ia curentul
Acum ești fericit și savurezi momentul\"

Aici nu se intampla nimic, e un repaus in poezia ta care nu duce nicaieri si nu spune ceva prea deosebit.Cititorul poate crede ca ai o reticenta-n ceea ce priveste exprimarea sentimentelor si in ciuda acestei imposibilitati decazi in randuri adolescentine prea cotidiene.

Eu te-as sfatui sa iei ultimul vers si sa construiesti o alta poezie pe baza sa, ar iesi ceva frumos.

cu siguranta revin Vasile, caci am uitat sa bifez casuta magica vad. este un text care merita toata atentia mai ales ca vizeaza ceva foarte autentic si, nu-i asa, cunoscut multora dintre noi. autorea ne spune, in felul ei poate usor naiv si direct, ca trebuie sa ne ferim sa iubim poetii, caci altfel, datorita toanelor acestor indivizi instabili si mai mult, mai putin sau mai deloc inspirati, ne putem trezi, intr-un fel... cum sa-i zic, celebri si marketati fara voia noastra. acesti "vampiri energetici", poetii, se hranesc cu tot ceea ce e de natura intima si ne apartine si, daca-i apuca, sunt in stare sa faca gesturi... ciudate si sa ne mediatizeze si cu bune si cu rele si cu ingrozitoare. nu ma apuc sa dau exemple, sa dea altii. eu doar constat. cu alte cuvinte, nu va dati la poeti, sau aveti grija cum va dati la ei, caci altfel, o sa va para rau sau bine, depinde ce iese. iar daca cumva vreti sa faceti mai mult decat sa va dati la ei, adica sa-i luati pe bune cu acte-n regula, fiti si cu mai mare bagare de seama. adica, sa fie cat mai aproape de normal, bine intentionati si singuri (nu cumva sa va dati la aia casatoriti ca-i si mai grav).

asadar diana, felicitari pentru trecerea in revista intr-un stil literar frumos, a unui sfat util pentru doamne, domnisoare, astamparate si neastamparate, curioase si nelinistite, credule si temerare.

textul asta ma cam baga in ceata.

cred ca primul vers e un inceput bunicel, dar ce urmeaza e penibil, adica cum \"nici când durerea-n timp nu se îngroapă,
/privirile le-am strâns.\" ? mie unul nu-mi spune nimic. am inteles chestia cu durerea netrecatoare, dar continuarea cu \"privilre le-am strans\" e total aiurea, n-are nici o legatura cu momentul pe care vrei tu sa-l surprinzi.
pe urma continuarea \"Însă mistere/vestesc din șanțul plin de apă\" care nu e deloc reusita, te trimite intr-un plan care nu prea are legatura cu primul, ca dupa un vers iar sa sara-n alta parte. ceea ce unii nu-nteleg este ca-n poezia cu rima trebuie sa existe de cele mai multe ori efectul cauza, intertextualitatea e foarte riscanta. dai senzatia ca unele versuri rimeaza doar de dragul de a rima, fix ca aici.

asta e un fel de-a spune ca poeziei tale ii cam lipseste ideea, sau daca exista, trece pe o strada paralela, \"prea foarte\" neobservata.

uite mie lucrul care nu mi-a placut a fost \"versuri sordid ambigue\".suna prea a lirismul ala pe care de obicei il folosesti in texte si care nu ma convinge, dar restul textului dupa parerea mea este reusit.imi place punerea in jug a verticalitatii impregnate de \"femeia aceea\".are o idee exploatata mai bine, mai in amanunt, si e genul de poezie care trebuie analizata in bloc, fara constructii scurte prea impresionante dar care isi lasa amprenta chiar si dupa citire.

cînd s-a oprit nu mai rămăsese nimeni

:) scuza-ma, dar cred ca intelegi de ce am sarit peste reply.
imi amintesc ca remarca amalgamului de stil cuminte + vulgar/minimalist ai mai facut-o acum ceva vreme, atragandu-mi de asemenea atentia ca e important sa nu fortez/trag de par anumite lucruri care ies, tocmai datorita faptului ca nu se fac des sau nu se fac in acelasi fel. nici eu nu as putea sa spun exact cand si daca voi iesi din asta insa iti pot promite ca voi face tot ce pot pentru a nu ma repeta. prima jumatate este intr-adevar mai soft pentru ca in general lucrurile ne izbesc de acolo de unde ne asteptam mai putin. din liniste, seara, miros de iedera si vie uscata, ceai fierbinte si tigari mentolate, din calm si ferestre aburite. iti multumesc pentru sustinere si semn si... am de gand sa raman :)

ps: am si facut unele schimbari pe care mi le-a sugerat anghel. chestia cu vezica ( despre care mi-au spus alte persoane ) e adevarata, e numai \"vezici\" fara biliarde sau urinare, pt ca se subintelege despre ce e vorba.

ps2: in urma acestui sir de comentarii cred ca iti voi face o vizita pentru o sedinta de psi*

nu stiu ce sa zic textul tau pare ca o cautare si pari foarte nesigura de aia nru am sa-l comentez prea obiectiv.
pot insa sa-ti spun ca finalul ala prea seamana a telenovela chiar si pentru cineva care este 100% de faptul c-o sa moara in dragoste, batrana.

Inceputul nu mi s-a parut special - adica nu credeam ca va urma cine stie ce, dar trecand la a doua strofa totul s-a schimbat.Ritmul si intensitatea crescute nu consider ca reprezinta un deficit, ci dimpotriva, apar ca o palarie peste \"capul gol\" - prima strofa.
Mi-a placut \"nonpenelope deșiră poeme\" - e o antiteza de fapt si-n acelasi timp o comparatie.Penelopa e umbra despre care vorbesti, si sa spunem ca \"poemele\" reprezinta viata sau cotidianul din ea, faptele, intamplarile.Poemele se identifica cu eul poetic ( in context ), asta cred eu.Faptul ca pleaca zmeul, balaurul s.a.m.d e iar o antiteza si o comparatie, si anume demitizarea faptelor ce implica imaginarul.Demitizarea e echivalenta cu plecarea umbrei, si ceea ce ramane e iarasi viata sau \"taramul\" gol.Practic tu ai zis in cele 5 versuri ale celei de-a doua strofe acelasi lucru.Nu este rau, dimpotriva, este bine.Imaginile surprind ca forma si dau senzatia de ceva diferit dar e vorba despre acelasi lucru.

\"maintenant c’est le temps pour nous reposer\"

clau

nu mi-a placut. e un fel de dialog intre doamna inalta batranetea si domnisoara scunda copilaria. mult prea incarcat de papusi si rujuri si fustite chestii de care femeile cand scriu chiar nu se pot rupe sau chiar nu le pot pune altfel in jug.

singurul plus este ( poate ) ca eu citind vad un copil in hainele lui care incepe sa creasca, iar hainele vizibil ii raman mici.