Claudiu Tosa
Verificat@claudiu-tosa
„hell to the liars, here`s to you and me”
Pe textul:
„Waning Gibbous" de Carmen Sorescu
X da stea la textul lui Y, textul lui Y se duce in recomandate automat.
iar cele din coloana stanga, sa aleaga editorii ce sa puna si ce nu. sau invers coloanele. ideea e ca stelutarii sa aiba una, editorii pe cealalta oricare ar fi ordinea.
in felul asta, stelutarii ar avea o responsabilitate mult mai mare si si-ar lua mult mai in serios recomandarile de care totusi depinde index-ul, adica aparenta/fata site-ului, felul in care se prezinta. si ar fi mult mai frumos, ar fi diversitate mai mare nu crezi ? plus de asta, s-ar vedea practic cine ce treaba are cu literatura si cine nu.
in felul asta ar scadea si recomandarile facute pe amicitii pentru ca-n caz contrar ar disparea nivelul respectivului pe motiv de subiectivitate si favorizare, & etc.
daca nu ma insel si regula aia cu 3 stele date la un text il baga in recomandate automat, a disparut.
Pe textul:
„Noua pagină poezie.ro" de Radu Herinean
RecomandatNu ca textul dinainte pe care l-am comentat ar fi slab, dar cel de fata e mult mai bun - imi place mie mai mult.
Nu mai zic de expresia:
\"Apoi am stat cu chirie la tine in brate
o vesnicie cat varful de ac.\"
Cred ca face \"toti banii\"!
Vesnicie cat varful de ac! Ce antiteza si ce efect ai obtinut!
Esti atat de TU in poemul asta.Mai lasat \"speachless\".
\"am stat cu chirie la tine in brate\" - la fel, e tot o antiteza care insa in principiu se subintelege daca cititorul \"are inima\".Dupa parerea mea \"chiria\" e dragostea :)
Legat de eventualele ruperi de ritm sau locuri goale sau o nepotrivire a intensitatii liricii in forma metaforelor nici vorba.Textul pare un crescendo care atinge \"varful\" de 2 ori.O data la expresiile pe care le-am remarcat mai sus, si ultima oara exact in final.Intre cele doua momente de \"varf\" scade si urca.
In rest nu mai zic nimic, m-ai dat gata.
Cu prietenie,
clau
Pe textul:
„Un fel de nu ar mai fi" de Motoc Lavinia
Recomandatinceputul la fel cred ca este reusit.
\"abia mai atingeam cu vârful degetelor vârful degetelor
ardea înspre tine rostogolindu-te în_alt anotimp închideam ochii\"
de aici am tendinta sa cred ca ar merge continuat altfel.
oricum mi-a placut ideea si restul poeziei.
Pe textul:
„atunci acum" de stanescu elena-catalina
Pe textul:
„post meridian: destăinuire" de Adam Rares-Andrei
multam pentru lectura, radule
:)
Pe textul:
„Numărătoare inversă" de Radu Tudor Ciornei
Recomandatadica na, lumea vrea poezii sensibile de dragoste, de sentimente sau de orice altceva si se tot bate cu pumnii-n piept prin atelier si-n subsoluri ca nimeni nu-i intelege. ca sa fii inteles insa tre sa stii s-o spui, asa ca aici.
Pe textul:
„bulgărele" de george vasilievici
Pe textul:
„peisaj de interior" de Madalina STATE
Ai grija cu \"ai devenit\";gandeste-te de exemplu cum ar suna cuvantul \"simbolizeaza\" intr-o poezie de Blaga.
Apoi versurile:
\"Ai tras aer în piept fără să te ia curentul
Acum ești fericit și savurezi momentul\"
Aici nu se intampla nimic, e un repaus in poezia ta care nu duce nicaieri si nu spune ceva prea deosebit.Cititorul poate crede ca ai o reticenta-n ceea ce priveste exprimarea sentimentelor si in ciuda acestei imposibilitati decazi in randuri adolescentine prea cotidiene.
Eu te-as sfatui sa iei ultimul vers si sa construiesti o alta poezie pe baza sa, ar iesi ceva frumos.
Pe textul:
„Din entuziasmul nebuniei bine crescute" de Răzvan Andrei Antonescu Rogoz
asadar diana, felicitari pentru trecerea in revista intr-un stil literar frumos, a unui sfat util pentru doamne, domnisoare, astamparate si neastamparate, curioase si nelinistite, credule si temerare.
Pe textul:
„Să nu iubești, femeie, poeții " de Diana Frumosu
cred ca primul vers e un inceput bunicel, dar ce urmeaza e penibil, adica cum \"nici când durerea-n timp nu se îngroapă,
/privirile le-am strâns.\" ? mie unul nu-mi spune nimic. am inteles chestia cu durerea netrecatoare, dar continuarea cu \"privilre le-am strans\" e total aiurea, n-are nici o legatura cu momentul pe care vrei tu sa-l surprinzi.
pe urma continuarea \"Însă mistere/vestesc din șanțul plin de apă\" care nu e deloc reusita, te trimite intr-un plan care nu prea are legatura cu primul, ca dupa un vers iar sa sara-n alta parte. ceea ce unii nu-nteleg este ca-n poezia cu rima trebuie sa existe de cele mai multe ori efectul cauza, intertextualitatea e foarte riscanta. dai senzatia ca unele versuri rimeaza doar de dragul de a rima, fix ca aici.
asta e un fel de-a spune ca poeziei tale ii cam lipseste ideea, sau daca exista, trece pe o strada paralela, \"prea foarte\" neobservata.
Pe textul:
„Momente prinse" de Andrei Pavel
cînd s-a oprit nu mai rămăsese nimeni
Pe textul:
„epidemia poeziei tentaculare" de Virgil Titarenco
Recomandatimi amintesc ca remarca amalgamului de stil cuminte + vulgar/minimalist ai mai facut-o acum ceva vreme, atragandu-mi de asemenea atentia ca e important sa nu fortez/trag de par anumite lucruri care ies, tocmai datorita faptului ca nu se fac des sau nu se fac in acelasi fel. nici eu nu as putea sa spun exact cand si daca voi iesi din asta insa iti pot promite ca voi face tot ce pot pentru a nu ma repeta. prima jumatate este intr-adevar mai soft pentru ca in general lucrurile ne izbesc de acolo de unde ne asteptam mai putin. din liniste, seara, miros de iedera si vie uscata, ceai fierbinte si tigari mentolate, din calm si ferestre aburite. iti multumesc pentru sustinere si semn si... am de gand sa raman :)
ps: am si facut unele schimbari pe care mi le-a sugerat anghel. chestia cu vezica ( despre care mi-au spus alte persoane ) e adevarata, e numai \"vezici\" fara biliarde sau urinare, pt ca se subintelege despre ce e vorba.
ps2: in urma acestui sir de comentarii cred ca iti voi face o vizita pentru o sedinta de psi*
Pe textul:
„dragostea" de Claudiu Tosa
pot insa sa-ti spun ca finalul ala prea seamana a telenovela chiar si pentru cineva care este 100% de faptul c-o sa moara in dragoste, batrana.
Pe textul:
„poate" de Stretch
De îmbunătățitMi-a placut \"nonpenelope deșiră poeme\" - e o antiteza de fapt si-n acelasi timp o comparatie.Penelopa e umbra despre care vorbesti, si sa spunem ca \"poemele\" reprezinta viata sau cotidianul din ea, faptele, intamplarile.Poemele se identifica cu eul poetic ( in context ), asta cred eu.Faptul ca pleaca zmeul, balaurul s.a.m.d e iar o antiteza si o comparatie, si anume demitizarea faptelor ce implica imaginarul.Demitizarea e echivalenta cu plecarea umbrei, si ceea ce ramane e iarasi viata sau \"taramul\" gol.Practic tu ai zis in cele 5 versuri ale celei de-a doua strofe acelasi lucru.Nu este rau, dimpotriva, este bine.Imaginile surprind ca forma si dau senzatia de ceva diferit dar e vorba despre acelasi lucru.
\"maintenant c’est le temps pour nous reposer\"
clau
Pe textul:
„Prelude de l’innocence perdue" de Adriana Camelia Silvia Popp
singurul plus este ( poate ) ca eu citind vad un copil in hainele lui care incepe sa creasca, iar hainele vizibil ii raman mici.
Pe textul:
„Dezvelire" de Alice Diana Boboc
second, \" în ceea ce privește estetica ,,urâtului\'\' ca și dimensiune fundamentală, este un enunț al unei laturi a complexei personalități a lui Arghezi\" - adica pentru lory cristea arghezi a fost un fel de adolescent din ala care cauta chestii interesante si deosebite, pe care le-a gasit la baudelaire si a inceput sa se ia dupa el, ceva de genul.
asta e un comentariu literar de clasa a cincea, hai sa zicem a sasea. se si vede ca majoritatea cuvintelor folosite in asa zisa analiza literara sunt cam pe un taram nesigur. de ce nu a vorbit despre epitete, comparatii, metafore, etc? pentru ca n-are nici o treaba. cum poti sa spui ca arghezi a dus mucegaiul la inefabil ? asta ce se vrea a fi, injectie tip bumerang cu 2 sensuri ? e o prostie. in primul rand o buna parte din poezia lui arghezi are caracter religios, si ca tot veni vorba, din cate vad eu lory cristea rezuma intreaga opera a lui arghezi la \"testament\" doar pentru ca a trecut de ea acu 1 an sau 2 la scoala. e fix genul ala de comentariu tipic dictat de profesor ca la eminescu \"luceafarul poeziei romane\", hai sa zicem si de arghezi \"poetul mucegaiului si-al negilor\".
razboiul dintre postmodernism si clasicism nu exista la nivelul pe care-l vede autoarea, e o rivalitate la nivel de noutate, nu de urat si extremism, dar ai nevoie de o caruta de creier ca sa-ti dai seama de asta.
eu unul de exemplu nu ca pun la indoiala parerea autoarei, dar se stie ca are ceva cu \"postmodernismul\" si chestiile \'sexuale\', drept pentru care isi pierde din credibilitate si obiectivitate, mai ales ca niciodata nu scapa ocazia de a-si manifesta dezgustul fata de genul asta de scrieri. pun pariu ca nici macar arta conceptuala nu ar fi digerabila pentru ea, care e apreciata in toata lumea mai putin in romania.
in alta ordine de idei autoarea prin textul asta face cam ce se pricepe mai bine, sa se bage in seama. are impresia ca ea face critica literara, cand de fapt da dovada de un diletantism ordinar.
Pe textul:
„valoarea poetică și nivelul" de Lory Cristea
Pe textul:
„Să nu iubești, femeie, poeții " de Diana Frumosu
Pe textul:
„fractal" de Ela Solan
