claudiu banu

Gabi,
Acum o sa te rog intai sa iti pui problema de ce comentez textul tau. Deschide-ti mintea, primul motiv s-ar putea sa fie unul gresit. De fapt comentariul meu nu e asupra temei sau ideii, ci ca aproape intotdeauna asupra realizarii.
Prima strofa:
Eu as evita \"durere- doare\" mai precis as schimba verbul doare cu unul la fel de sugestiv. Alegerea acestuia tine de fiecare.
\"pentru că doare totul / ca două trenuri paralele\" ...
Reformularea ar fi si aici de dorit, fara mari interventii. Varianta mai naturala, cred eu ca ar putea fi :
\"pentru că doare totul / asemeni unor trenuri paralele...\"
running to stand still..ce bine suna chestia asta in engleza. In romana, \"ce-n goană par a sta pe loc\" imi suna parca prea simplu spus. Imaginea aceasta e una ce poate fi exploatata mai mult.
Strofa doi. Primul vers e putin aglomerat de cele doua verbe, eu le-as da timp sa respire fiecare pe cate un rand. Adica:
Lumina vine,
pleacă
spațiul se încheagă
timpul s-a oprit

Strofa trei
Versul doi nu are nimic dintr-un vers in sine, e gol, si de aceea nu l-as desparti de continuarea lui, cu alte cuvinte din versul doi si trei as face un singur vers.
Iar in ultimul vers, fiind si iesirea din poem, as evita gerunziul, care da senzatia unei taieri care are loc prea brusc, l-as rescrie in :
cu visele atarnate
la uscat.

Inca o data, te rog, gandeste-te de ce un degustator de poezie, nu un critic, dar poate nu intamplator un autor, iti face remarcile acestea. Poate nu iti vei gasi raspunsul astazi. Nu-i bai. Are timpul timp pentru toate.
Sa auzim de bine,
C.

Off-topic:

Anunt important pentru Andu:
Gasit simtul umorului pierdut definitiv de colegele noastre.

On-topic:

Nimeni nu spune nimic despre Rosacruce?

Florina,
Deschide-ti ochii, mintea si bratele.
Apoi citeste eventual urmatorul mesaj pe care nu stiu cum se face dar nici Ted nici tu nici Marlena Braester nu l-ati receptat din comentariul meu sau al lui Andu. Poezia aceasta e una buna pentru nivelul actual al poezie dot ro, dar e o poezie mediocra pentru ce poate Ted, si chiar submediocra in contextul poeziei cu pretentii.

Daca asa ai citit, si prima oara, atunci spune-mi si fii linistita eu sunt cel care am sa renunt sa mai trag de maneca pe unul sau pe altul pe aici, si daca nu plec in lume, cel putin o sa procedez la silenzio stampa.

Andrei, cred ca eu as prefera sa fie mult mai concis textul. E doar o parere. Atentie ai o eroare in text.
Corect este \"kilometrajului\".
C.

Prima oara am crezut ca am citit eu prea grabit. A doua oara am fost convins ca am citit prea grabit. Acum am citit a treia oara si in afara de cateva idei sterile am ramas si cu un mare zero. Dar ma opresc aici, a vorbit Andu Moldovan mai pe larg. Ted tu ai scris nu o data Poezie, dar aici pe mine m-ai convins sa deschid gura tocmai din cauza opusului. Si sa nu te superi pe mine dar nu vreau sa te las sa te bucuri de doua stelute pe un text scris asa. Mai bine merg eu si iti dau doua stelute pe alt text (cum era ala cu de veghe in triaj, sau cu miorita), chit ca dupa aceea mi se ia nivelul. Serios.
C.

Poeziile se tot zbat în tine, le simți prin măduvă, pulsează în buricul degetelor, te fac uneori să te lovești de singur de pereți să cauți o fisură în acea zonă dură a nașterilor neașteptate, a cortexului deschis pentru o înlanțuire de ceva-ul menit sa devină vers, pentru a penetra lin până dincolo de perceptibil.

Apoi te răzgândești,
mai bine îți vezi de treabă
oricum o sa te lichefiezi în așteptări inutile
oricum poezia singură o să vină tiptil să te strângă de gât
până când ai să te clatini beat de ea
și ai să cazi invariabil în tine
sau în afară

Andrei, ti-am lasat mai devreme un mesaj pe chatul site-ului pe care il reiau aici. Gasesc ultimile texte ale tale foarte reusite, te citesc cu atentie si ma bucur de poezia ta. Este desigur loc de mai bine. Nu am acum tot timpul pentru a detalia. Dar cred ca vei reusi sa vezi si tu la ce anume ma refer cand vei reveni pe text peste o vreme.
Cat despre stelute..pot sa iti spun ca eu am (cel putin)una care sta la panda. Sa auzim de bine,
C.

Sesizez schimbarea care are loc in ultimile tale texte si iti spun ca din punctul de vedere al degustatorului de poezie care semneaza acest comentariu, sunt binevenite.
La buna citire,
C.

Sunt tot timpul pe aici, relax, dar de multe ori are si tacerea orgoliul ei. Am incredere in tine, fiindca am mers in urmele tale si mi s-au lipit de talpi.
Cu drag,
C.

Si eu bat cam in aceleasi oale ca si Lavinia. Problema este ca uzura de forma se reflecta cumva si in cliseizarea poeziei. Nu prin imagine ci prin incadrarea intr-o anumita structura. (\"eram atat de .... incat....\"). Stiu ca ai puterea sa reinventezi ordinea cuvintelor. Te citesc cu mare interes in continuare,
C.

Eu nu contest absenta umor(t)ului din povestea de mai sus, dar din punct de vedere literar, cred ca se putea pune mai bine in valoare ideea.

Si eu sunt deranjat putin de forma, desi probabil ca intre timp au avut loc modificari. As fi insistat fie pe jocuri de cuvinte (imi trag sufletul...la sorti.. e si nu e unul reusit) fie pe concentrarea, esentializarea aceea ce iti iese atat de bine in ultima strofa. Celelalte sunt doar tuse care nu redau intregul. Strofa a 3-a asa cum au sugerat si ceilalti sufera, prin curgerea anormala a cuvintelor si prin imaginile care nu sunt convingatoare in forma actuala.
Partea buna e ca poezia pare de o libertate totala, in sensul in care reda senzatii fara a le atasa unui personaj sau unui spatiu-timp. Acest lucru ar fi de efect daca senzatiile propuse ar fi solutii ale unor ecuatii general-valabile.

Ce chestie!..Urmaresc un comentariu refuzat, dau de numele tau, ma gandesc ca o fi vreun mebru pe care il cunosc si care si-a schimbat numele, ajung in pagina ta, si surpriza: nou, interesant, alunecos, ludic, ironie si auto-ironie, mecanica fina sau bruta expusa cu o naturalete interesanta, cam tot tacamul potrivit unui autor nou pentru mine. Desigur si micile imperfectiuni inerente. Dar destule alte imagini, solutii, idei care sa imi confirme impresia ca poezia aceasta are “ceva”-ul asteptat de mine in general de la un text. Felicitari!
C.
p.s. Si celelalte texte sunt ca acesta? Mai ai macar 5-6 la fel?Daca da, atunci eu ma duc sa le caut. Daca nu atunci te rog mergi tu si le scrie. Mi-am notat numele tau pe agenda si te voi urmari cu atentie de acum inainte.

Ah, de mult nu mai citisem ceva atat de bine potrivit diminetii mele. Excelent!

Multumesc Lavinia,
C.

imagineza-ti ca scriai acest poem intors la 180 de grade. si apoi imagineaza-ti ca de fapt poemul te scria pe tine si nu tu pe el. cand e de mers mai departe mergi mai departe nimerencule.

Laura, Alexandru are dreptate. Este recomandata postarea a unui maxim de 5 texte pe zi, cu diferenta de minim o ora intre ele. Sunt convins ca vei gasi singura explicatia acestei reguli.

Acesta este textul care m-a determinat cu ceva timp in urma sa ma las mai adanc in fotoliu si sa-mi zic: Astazi citesc Anton. Integral.

Multi ar putea stramba din nas sau chiar acuza simplitatea aparenta. Eu ii sfatuiesc sa incerce sa vada cat de multe le poate spune textul aceasta in atat de putine cuvinte. Fara artificii si alte jocuri alambicate ale expresiei. Asta nu inseman ca aici lipseste rafinamentul. Din contra. Insa el este realizat intr-o maniera perfect naturala. (Cred ca si altii ca si mine citesc zilnic poezii incarcate cu tot felul de metafore artificiale, si mai ales imbinari mecanice ale acestora cu ideea din spatele textului).
Postmodernism, ludic, nostalgic, liric aparent ascuns (asa cum ii sta bine), subtext, posibil intertext (uzina-poetii erei comuniste, sarmalele oarecum asociabile cu Brumaru, abordarea oarecum dinesciana s.a.m.d.) plus un vers care m-a bantuit zile intregi:
\"Eu sunt rural, tu ești mai citadină.\"
Stea, fara alte explicatii redundante.

Sa auzim de bine,
C.

Florin , touche..sc, fiindca a venit iarna si acum fac o pasiune pentru culoarea rosie a vinului fiert si/sau blonda a celei care il serveste. Ma tenteaza ideea concursului. De jurii nu prea mai am chef.

repetitia visului sensului mersului versului ...Poetule, m-a prins mai greu la inceput poezia ta, ulterior insa am dansat cu ea pana la marginea lumii.

Imi spuneau de o vreme
in care
imi spuneai de o vreme
in care nu ne visam

Sa auzim de bine,
C.

Poezia aceasta pe care o stiu de ani buni, ramane pentru mine cel putin la fel de impresionanata ca si in momentul primei intalniri. Daca nu e si mai buna cu trecerea anilor.
Ca un vin.