Ciurezu Mariana

Iubesc fiecare gând ce-și deschide corola și fiecare clipă ce-și împrăștie aroma. Iubesc frumusețea zilei ce cu zorii se naște îmbătând cu lumină și căldură de la astre. Iubesc florile ce-mi

Te-nșeli de crezi că eu în lumea mea nu înțeleg zbaterea ta, dar printre zări n-aud chemări și printre raze de lumină nu-ți văd privirea de soare plină. Plutim în lumi paralele printre

Caut miraje alerg după iluzii visez lumina când noaptea e plină de confuzii. Aleg din cuvinte aduceri aminte și-mi fac din vise legăminte Mă-nvârt prin ceața și timpul trece. Visez

Petale de gânduri răsfirate între stele-mprăștiate mă-ndeamnă să te aștept, să te chem, să te iert... Și sub frunze ofilite de pașii toamnei strivite să caut cuvinte pierdute și

Cuvinte de iubire învăluie clipa-n fericire înalță sufletul stingher dar totul e efemer împrăștiate printre raze de soare capata ciudată candoare

E timpul ispită sau pumnal de dorințe cântecul răsună aduceri aminte chemari izvoare arc de lumină, dar privirea pălește... e lună plină. Iubirea dorință rămâne vis cântul

Iluzii despletite adunate-n speranțe dau farmec zilei care se naște și în zori somnoroși ce deschid pleoape de lumină gânduri înfloresc petale de viața plină. Mângâiate de soare petale de

Tu nu știi dar eu cândva am fost un fulg de nea ce timid m-am așezat în palma ta . Zburam în lumea albă fulgi multi mă însoțeau iar brazii mă chemau într-una să-i împodobesc de

Ascult a ta tăcere murmul de pleoapă ucis de durere cănd lacrimi stau să cadă. Ai plecat sau n-ai venit nici nu mai știu prea bine în gându-mi risipit nu e loc pentru tine. Ascult a

Căutăm pe mări de vis unde gândul poatră corăbii înfruntând furtuni de abis și dueluri cu mute săbii. Ascunși în depărtari de gând sperăm să atingem lumina căutăm, mereu visând sufletul

Toamna, cu părul de foc și brațe încărcate de lumină își poartă pașii pe cărări de mătase acoperite de frunze de brumă arse. Toamna cheamă melancolia, aprinde gânduri ce le credeam

Copacul acela îl vezi, are rădăcini înfipte în mine, iar ramuri întinse spre cer culeg infinitul pentru tine. Copacul acela îl simți, sevă îi curge prin vene ș-adună raze de suflet în

Suflet sclipire de lumină coborâtă-n taină să aprindă-n zori focuri pe cărări luminate de soare gândului să-i dea culoare. Suflet vesnicie pusă-n gând să cutreiere fremătând în căutarea

Lumini înfășoară sufletul stingher aprind prin unghere vise efemere, înfășoară iluzii cu lumini difuze, ești printre ele în gândurile mele umbră și lumină alternând confuză. Strălucirea

Mai vrem clipe de vis pline de lumină pe raze de curcubeu să plutim vrăjiți îmbătați de culoare amețiți de soare. Mai vrem să simțim cum picături de fericire se preling încet pe trupul

Mă dor gândurile înfipte în mine și strigătul mă doare când nu-mi răspunzi la chemare... iar târziu în noapte mă dor visele uitate-n clipele ce efemere adună durerile... Mă

Timpul azi ne privește și râde de noi de noi amândoi cum ucidem clipa cuvintele cum pier inghitite de mister acoperite de noapte în murmur de șoapte. Timpul iubite, nu moare el doar

Plătim mereu, cu durere și cu chin cu lacrimi ce cad lin pe chipul brăzdat de amintiri. Plătim mereu și plata e amară iubirea piere sub povara viselor ce mor în fiecare seară. Plătim

Au ridicart copacii mâinile spre cer și îndurare cer și ierare de păcate pentru frunzele de vânt împrăștiate . Iar degetele, copacii și le-au întins spre soare să atingă zarea să

Pe întinderi de gând plutesc zburând vise pribege uitate de vreme ce cheamă și alintă cu șoapte de-o clipă gândul stingher, pot să mai sper? Sunt suflet pribeag ce hoinaresc între

Dac-aș putea aș umple zarea cu petale de iubire și le-aș împrăștia în calea ta ca semn de prețuire. Dac-ai vrea am colinda prin țara plină de cuvinte călăuziți de vise inaripate de

Azi e toamnă, frunze uscate cad mereu și flori ofilite de soartă bătute se pierd risipite pe drumul tău pe drumul meu... Timpul curge, la fel se prelinge printre degete ude clipe

Vezi iubite visele mele, cum cad alene sfărâmate de vreme, ca frunzele uscate atinse de brumă risipite de vânt fară nici un cuvânt. Auzi iubite înserarea coboară, s-așterne ușor în

Din corole spulberate de toamna târzie au rămas doar amintiri și...o măciulie. Fructe coapte, înroșite de timpul care trece agățate sunt de ramuri atinse de bruma rece. În pădurea de pe