Ciurezu Mariana

Ca o imensă cupolă cerul strălucește sub lumini de reflectoare arena zâmbește rând pe rând în viață se desfășoară numerele toate. Acrobații și gimbușlucuri dresuri și șmecherii iar

O amintire atât rămâne din iubirea pentru tine, un gust amar de suferință o dorință învinsă sufletul îndurerat ș-un vis spulberat. Am crezut că visul meu îl întâlnește pe al tău prins

Uneori tăcerea ucide gândul și visul devine uitare când n-am puterea să spun tăcerea cum doare. Uneori cicatricile, trezesc amintiri ce dor cu fiecare clipă ce trece când n-am puterea

Aș vrea s-ating infinitul din palmele tale-nflorite și seara să sorb asfințitul s-ajung la stele vrăjite. Să-ți simt răsuflarea fierbinte în noapte să te cuprind când cireșii iși scutură,

O zi frumoasă îmi surâde printre frunze-ngălbenite toamna porți de rai deschide cu crizanteme înflorite. O eșarfă colorată în nuanțe galben violet, e acum gradina toată împrăștiate de

Mai spune-mi cum gândurile curg cu vise pline de șoapte pe raze de lună-n noapte. Aprinde flacăra iubirii din gânduri adormite și spune-mi cuvinte vrăjite. Privește cum plutesc lacrimi de

Mi-ai colorat visul cu vorbe adunate-n vers dezvăluid imensul sufletului tău frumos. Culorile tale înfioară găndurile-n miez de noapte sunete lor măsoară adormind tăcute șoapte. Iubirea

Mai sunt frunze pe ramurile vieții vântul nu le-a împrăștiat nici toamna cu a ei poveste pe toate nu le-a spulberat. Au rămas să-nfrunte gânduri pripășite-n miez de noapte când aștept

Viata noastra-i ca un tren ce poposește uneori în gări uitate în deșert sau învăluite în mister. Greșim ,n-am ales bine drumul ne-au înșelat cei ce-i iubim, dar trenul merge înainte cu

Licuriciule stingher nu mai tremura de ger eu în mân-am să te țin cu căldură să te alin am să-ți spun povești de vară cu căldură și cu soare printre stele să te pierzi privit de ochii mei

Printre picături de ploaie se pring încet lacrimi, ce curg din ochii obosiți de dor ocean de vise se amestecă discret cu ploaia, care cade împrăștiind ușor durerea. Zarea-și apleacă chipul cu

Pe obrazul încărcat de ani obosit de griji și de durere, o lacrimă-și croieste drum spre inima ce suferă-n tăcere. E târziu și ceru-i plin de stele dar cine să le mai zărescă, doar o

Iubirea înalță spre culmi de neatins unde totul plutește și gând și fior aprind-un vis. Iubirea înflorește. Visele-n zori devin curcubee cu mii de culori iar înalțați pe raze și purtați de

Mai știi , privem spre culmile de cer cum împreună cresc și apoi pier sub norii negrii și pufoși ce dăruiau din plin răcoare .. Iți mai aduci aminte oare de ploaia ce așternea -n

Aud strigăte-n zare sunete ciudate sună a chemare, marea, adunată-n doruri cheamă -n adâncuri albatroși-n stoluri. Cu țipete fugare spuse-n cor răspund pescărușii și pleacă-n zbor

Simți cum coboară și-nvălue ușor c-o boare iubirea cum pătrunde sufletul încet cuprinde inima cu putere bate e vis sau realitate? Simți cum plutești ușor printe nori cum zbori cum învăluit

N-ai văzut tristețea mea cum te caută disperată în gănduri uitate de noapte pe stele pierdute spre niciodată? N-ai simțit găndul meu cum piere de atâta chin și durere și visul de zbor

Vino să mergem pe drumuri de vis pe căi neumblate printre stânci golașe , să dăm mâna cu norii cănd se ivesc zorii să suim pe creste de munte cu tâmplele cărunte printre brazii

Cuvintele aduc liniște și iubire când în palme aduni lacrimi și durere. Alungă pentr-o clipă roua de pe nori și lasă ușor să vină soare pe cărări. În suflet lasă dorul floarea să-și

Am chemat-o, am rugat-o să vină cu a ei arome și cu vântul răcoros că era vară și cald și doream să vină -n prag să mai stingă din căldură să mai coacă câte o mură. A venit cu a ei

Mă simt o frunză rătăcită pe o creangă, vântul bate cu putere spulberând visele stinghere și din mareția verii pline adun acum doar suspine. Mă simt o frunză pe o creangă și toamna vine

Eu ,sunt un fum hoinar ,rătăcitor pe drum ce alerg după miraje, ori adieri vânt ce poată visele în zbor spre înălțimi de dor. Sunt o iluzie ,de-o clipă pe- a timpului grăbit aripă, o

Mă simt un fluture cu aripile rupte ce am vrut să zbor la cer dar am căzut, că n-am știut a-ți spune ce gânduri mă străbat ! Mă simt un fluture, cu aripile rupte ce am vrut pe aripi

Primește-mă iubite în gândul tău stingher ascută-mă în cântul murmurat de greier, simte mângâierea în valul de răcoare ce adie acum în zare . În jurul tău privește sunt în fiecare