Ciurezu Mariana

Atâtea zile dau năvală și gânduri zboară neîncetat odihna n-am, nici socoteală la câte s-au mai întamplat. Zboară timpul făr-de veste și eu aș vrea să pot zbura dar un fir tors pe

Iți pun în brațe flori de liliac să-ți parfumeze orce clipă si flori de tei iți scutur din copac calea să-ți fie înflorită. Te chem cu fiecare gând și-n șoapte pun pasiune să te-nsoțescă când

Printre raze de soare plutesc în zare parfumate petale gândurile tale ce poartă-n zbor al meu dor. Printre meri , în floare ninge cu petale purtate de vânt ca un legământ să ducă spre

Un dar, în sufletul lumină și-n palme zboruri de cocori în inima de fericire plină iubirea înflorește-n zori! Un dar e fiecare șoaptă, fiecare gând e-o bucurie, miresmele cu vrajă-mbată și

Au ridicart copacii mâinile spre cer și îndurare cer și ierare de păcate pentru frunzele de vânt împrăștiate . Iar degetele, copacii și le-au întins spre soare să atingă zarea să pipaie

M-am adunat dintr-un imens hău și m-am așezat în palma ta, zâmbetul deschis de pe chipul tău să îl simt lângă inima mea. Mi-am mângâiat ușor obrazul cu învolburata ta privire și mi-am

N-am să mai vin și gândul meu acum pustiu spre gândul tău n-o să-l trimit. Și te-am iubit am împodobit zarea am luminat cărarea spre visul meu dar n-am să mai vin de-s pentru tine

Au înflorit iubiri în raze de lumină cununi de vise poartă pe frunți de viață plină, iar inimile vrăjite tresaltă acum pe drum frumos îmniresmate de al primăverii parfum. Au înflorit

Săpăm în iluzii și găsim piatră stânci abrupte transformate de valuri ce-și depănă amintiri de pe când erau maluri. Săpăm în iluzii mare de fum rămăsițe de foc transformate-n scrum iubiri

Mi-au înflorit la tâmple ghiocei, la ochi au înmugurit lăcrămioare pe buze trandafirii sunt în floare, iar în suflet magnolii au prins culoare. Degetele pipăie lumina iar tălpile-și caută

De m-ai fi iubit florile ce-au înflorit nu s-ar fi ofilit și-ncet n-ar fi murit și visul ce era divin astăzi n-ar mai fi un chin și gândul meu ar fi senin și-aș fi avut un alt destin. De

Aș vrea ca primăvara ușor să mă atingă cu mângâieri de soare și-n păr să îmi așeze flori de lăcrămioare. Cu brațe de căldură să-mi înflorescă visul și-n lumină pură să-mbrace tot

E timpul înmuguririi și copacii ne trag de degete, aerul mângaie clipa chemând din amintire visul să-și deschidă aripa. E timpul înmuguririi, noaptea-și ridică vălul și cu brațele ridicate

Iubirea coboară în zorii de vis șiraguri de gânduri arzânde, chemări risipite-n necuprins și trezite de dimineți aburinde. Iubirea te caută cu ochi de lumină în zări ce se deschid

Privește fruntea mării cu ochii de smarald vezi cum se-nalță valuri de opal ? Două câte două se prind ușor și un dans pornesc în zbor amețitor Au rochii lungi de seară cu gulere de

Mi-au înmugurit pletele la tâmple mi-au înflorit ghiocei iar din cer, stelele au trimis strălucire peste ei . Mi-au crescut rădăcini adânc înfipte în inimă, iar pe brațe mi-au crescut

Armăsari cu coama sură poartă timpul în coptite risipind albastre gănduri printre șoapte și ispite. Odihnesc, pe șeaua dură suflete rătăcitoare, iar în coama cea stufoasă timpul are

Cu aripi de lumină pe scari de efemer coboară albe gânduri cu brațele de flori. Bat la porți de suflet vise să-mplinească și din ascunse colțuri speranțe să se nască. Iubirea să

A nins, sub greutatea zăpezii ramurile-și plâng durerea iar vântul amețit de alb nu-și mai gasește puterea. A nins, și totul e de alb acoperit iar fulgi de speranță acoperă neputința

Simt parfum de ger și fulgi pufoși coboară într-un alai de stele cu sclipiri de diamant, doamna iarnă înfășoară în straie albe de argint natura ce-nconjoară imensul infinit. Înaltă cu

Un fluture uitat în zborul minunat spre mirajul luminii în căutarea iubirii mă simt uneori când luna apune-n zori .... Un fluture însetat de mirajul de înalt în zborul spre astre din vise

Tăceri, mă pierd și m-adun în căutarea unei șoapte murmur de gând. Dar îmi răspunde tăcerea... și-n liniștea pustie doar tăcute umbre de stele rebele ar vrea să mă cheme să fiu ca ele

Un gând înfioară și-n noaptea ce ninge visele zboară printre cuvinte. Fulgi nevăzuți se strecoară ușor mângâie frunți în mirificul zbor. Trimit al meu gând să te cuprindă în noaptea ce

Suflet chinuit ce-și cântă amarul deschide cutii de soartă închise în căutarea fericirii în amalgamul de vise. Sunt eu, sau tu în vremea ce trece suntem doar actorii în piesa vieții măști