Ciurezu Mariana

Purtăm în suflet o lumină și visele sunt numai flori, timpul ce trece în clepsidră lasă-n urmă doar fiori. Și amintiri rămân în urmă și suflet încărcat de dor, singurătatea are vină când nu

Iubirea coboară în zorii de vis șiraguri de gânduri arzânde, chemări risipite-n necuprins și trezite de dimineți aburinde. Iubirea te caută cu ochi de lumină în zări ce se deschid

E timpul ispită sau pumnal de dorințe cântecul răsună aduceri aminte chemari izvoare arc de lumină, dar privirea pălește... e lună plină. Iubirea dorință rămâne vis cântul

Petale de gânduri răsfirate între stele-mprăștiate mă-ndeamnă să te aștept, să te chem, să te iert... Și sub frunze ofilite de pașii toamnei strivite să caut cuvinte pierdute și

Primește-mă iubite în gândul tău stingher ascută-mă în cântul murmurat de greier, simte mângâierea în valul de răcoare ce adie acum în zare . În jurul tău privește sunt în fiecare

Pe întinderi de gând plutesc zburând vise pribege uitate de vreme ce cheamă și alintă cu șoapte de-o clipă gândul stingher, pot să mai sper? Sunt suflet pribeag ce hoinaresc între

Mai spune-mi cum gândurile curg cu vise pline de șoapte pe raze de lună-n noapte. Aprinde flacăra iubirii din gânduri adormite și spune-mi cuvinte vrăjite. Privește cum plutesc lacrimi de

Aș vrea s-ating infinitul din palmele tale-nflorite și seara să sorb asfințitul s-ajung la stele vrăjite. Să-ți simt răsuflarea fierbinte în noapte să te cuprind când cireșii iși scutură,

Aștept un semn, o rază, un îndemn în mână îți cuprind privirea în suflet simt nemărginirea visului ce-a înlănțuit gândirea . De dragoste spune-mi cuvinte, să le-ntipăresc în minte când

Plătim mereu, cu durere și cu chin cu lacrimi ce cad lin pe chipul brăzdat de amintiri. Plătim mereu și plata e amară iubirea piere sub povara viselor ce mor în fiecare seară. Plătim

N-ai văzut tristețea mea cum te caută disperată în gănduri uitate de noapte pe stele pierdute spre niciodată? N-ai simțit găndul meu cum piere de atâta chin și durere și visul de zbor

Iubirea înalță spre culmi de neatins unde totul plutește și gând și fior aprind-un vis. Iubirea înflorește. Visele-n zori devin curcubee cu mii de culori iar înalțați pe raze și purtați de

Suflet sclipire de lumină coborâtă-n taină să aprindă-n zori focuri pe cărări luminate de soare gândului să-i dea culoare. Suflet vesnicie pusă-n gând să cutreiere fremătând în căutarea

EU Adun ,în priviri sclipiri de soare pe aripi de curcubeu, trimit culoare. Gânduri bune adun în corole albe iar din trandafiri fac visului salbe. Am adunat tristețe ce aș

Dac-aș putea aș umple zarea cu petale de iubire și le-aș împrăștia în calea ta ca semn de prețuire. Dac-ai vrea am colinda prin țara plină de cuvinte călăuziți de vise inaripate de

Ca o imensă cupolă cerul strălucește sub lumini de reflectoare arena zâmbește rând pe rând în viață se desfășoară numerele toate. Acrobații și gimbușlucuri dresuri și șmecherii iar

Cântul de iubire salcâmii înfioară, luceferii trimit raze și luna înconjoară iar stelele mărețe pulsează sacadat trimițând discrete mesaje în neant. Și în mirajul nopții șoaptele s-aprind

S-au adunat pe frunte cutele adânci, ale serii, iar pe tâmplele, tăcute curg șoaptele depărtării... Argintul s-a mutat în plete și -nfioar-amintirea, iar ochii pe-ndelete își găsesc mai greu

Adunăm iubiri trecute, suferim la visele tăcute , uităm că timpul trece și totul e pustiu și rece . Chemăm uitarea să vină, s-așternă a ei rugină dar rănile-s adânci și poate iubirea toată să

Tăceri, mă pierd și m-adun în căutarea unei șoapte murmur de gând. Dar îmi răspunde tăcerea... și-n liniștea pustie doar tăcute umbre de stele rebele ar vrea să mă cheme să fiu ca ele

Sunt...o umbră de soare dată, o adiere de vânt purtată, un gând ce ușor trece, sau duar o iluzie rece... Sunt...poate o clipă nevăzută ce s-a risipit ca o nălucă, și-n zborul

Mai vrem clipe de vis pline de lumină pe raze de curcubeu să plutim vrăjiți îmbătați de culoare amețiți de soare. Mai vrem să simțim cum picături de fericire se preling încet pe trupul

Sărutul frunzelor de... apa umezesc trecute gânduri, sub oglinzi de ape-ngroapă nesfârșitul zbor de fluturi. Cer albastru s-oglindește printre frunzele din lac, iar din adanc ușor

De m-ai fi iubit florile ce-au înflorit nu s-ar fi ofilit și-ncet n-ar fi murit și visul ce era divin astăzi n-ar mai fi un chin și gândul meu ar fi senin și-aș fi avut un alt destin. De