Poezie

Trenul vieții

1 min lectură·18 septembrie 2008

Mediu

Viata noastra-i ca un tren

ce poposește uneori

în gări uitate în deșert

sau învăluite în mister.

Greșim ,n-am ales bine drumul

ne-au înșelat cei ce-i iubim,

dar trenul merge înainte

cu roți de fier ce ruginesc.

Plângem, dar e târziu

iar timplu nu ne iartă

trenul merge, încotro?

nu știu, dar nu-mi mai pasă.

Nu trenul este vinovat

iar gara n-are nici o vină

când căutarile au eșuat

sau ai greșit, grădina nu era divină.

Nici roțile ce te-au purtat

spre zări dorite și visate

n-au nici o vină dacă azi

rugina a cuprins a lor roate.

Iar gara refugiul azi uitat

privește trist spre nicăeri

trenurile nu mai vor să vină

să poposească la vechi amintiri.

Vinovați suntem doar noi

am greșit atunci când am ales

semănând iluzii și-ntrebări

iar azi... doar mergem la cules...

001.117

Ciurezu Mariana. “Trenul vieții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ciurezu-mariana/poezie/1802366/trenul-vietii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.