Poezie
Lui Eminescu
1 min lectură·
Mediu
Au înflorit pe boltă gânduri și stelele-s aprinse
din necuprinse-n vorbe gesturi, clădesc noian de vise,
pe lacul încărcat de nuferi, înghețată-i astăzi zarea
iar din liniștea albastră izvorăște doar uitarea.
Din înălțimea ta măiastră unde doar îngerii ajung
privești cu milă spre neputința noastră s-auzi cum plâng,
suflete încărcate de durere și resemnare
și te-ntrebi :-ce s-a-ntamplat cu tine proletare?
Acum vezi, din viitorul falnic care-l visai odată
cum praful s-a ales și-nlacrimata-i zarea toată,
iar dragostea, mereu izvor de gingășie și blândețe
se negociază-n colț, de cei avuți pe ani de tinerețe.
Ai adunat mărite Rege, la curtea-ți de cuvinte
poeți ce România nici nu-i mai poate ține minte,
dar oare câți vor dăinui peste a vremii uitare
și vor ajunge măcar până la ale tale picioare?
Înlăcrimate gânduri spre tine cu evlavie trimit
luceafăr al poeziei,cu destin tragic, neîmplinit
ai lăsat urmașilor nestemate ascunse-n cuvinte
ș-un nume spre aducere aminte :
EMINESCU
002452
0