Poezie
Toamnă târzie
1 min lectură·
Mediu
Din corole spulberate
de toamna târzie
au rămas doar amintiri
și...o măciulie.
Fructe coapte, înroșite
de timpul care trece
agățate sunt de ramuri
atinse de bruma rece.
În pădurea de pe deal
toamna neînduplecată
a iscat un vânt ușor
ce adună cu frunze uscate
toată ghinda care-i coaptă.
Și iubirea-i supărată
nu vrea să mă privescă
de ploaie-i alungată
între vise să se risipească.
La munte, pe înălțimi
toamna lasă brumă groasă
dar e tare îmbufnată
că bradului nici nu-i pasă.
Stă drept, neânduplecat
cu frunza verde și-nfoiată
neatins de răutate
lâsând toamna indignată.
023866
0
Viața ei e scurtă,
doar patru anotimpuri.
Răsare-n primăvară,
mireasmă-n plină vară,
se ofilește toamna,
când vântul o alină,
și lacrima-i suspină,
de frig? Dispare iarna.
Are și frunza o viață?
Are...Corneliu