Ciobanu Vlad

E gerul de iarnă apus. E crivățul falnic răpus. Sunt frunzele verzi, Nasc iepele iezi Și soarele râde de sus. Și-i soare și-s florile mii Pe verzile-ntinse câmpii. Frunzișu’ e-n joc, Că-i

Bătrânele menhire ce-nalță-a noastră soartă, Adulmecă-ntre ele miresme de sperantă, La mâna lor de faur, ei cresc în toleranță Ambițiile de mâine, legând toartă de toartă. Știrbit de

Durere Noapte i’învaluie vorbele (g)rele... Cu totu’n beție’insomniacă se’afundă, Colapsul și moartea l’așteaptă din serile când ruptura de limpede ii e profundă. Iertat este azi,

Aimée Aș vrea s’adorm cu capu’n sânul tău, Să te visez, dormid, visând la mine. Să mă trezesc, te strâng de mână și să’ti spun Că „Te

Voce: Vlad&Robert Muzică și versuri: Chitara și Camera de cămin România e o țară! Azi am întâlnit o curvă care voia să moară România e o țară! Dar, daca

~La perete~ Decor initial: - El in dreapta scenei pe un scaun inalt de bar, in fata unei oglinzi inalte cu o chitara in mana; - Ea, in stanga scenei, intinsa pe jos sub un perete lat pe care

Dimineti de-a zatul verde Ziar 29.03.05 03:42 M-a lovit brusc, fara posibilitatea de a-mi intra in garda... Amintirea unui fost alter ego pe care nu-l mai stiu de mult. Avea obiceiul hazliu

Incerc un gand neputincios s-ascund in frageda hartie... Am obosit sa-ti caut buzele firave printre vise Mi-acopar trista fericire cu nori grei de nimicnicie Si te las sa-ti pierzi nemurirea in

Constructii luminate, crescute in trufie, Nimicnicii de piatra in forme fara fond, Aruncatori de bat in jumatati de cot, Lucesc a intuneric in falsa simfonie. La noi pe musuroaie, sub sceptre

Au dispărut femeile frumoase… Cu zâmbetul lor veșted și suflet tot mai rece, Au dispărut femeile frumoase… Și nu e locul tău să-ntrebi de ce. Erau cândva femeile frumoase… Dianele cu inimi de

Ochi dupa ochi obosit alearga in oglinda alb rozalie. Obosesti cand mergi pe varfuri prea mult... usor, usor, incepi sa uiti cum se simtea podeaua pe toata talpa. Cand esti reinzestrat cu permisiunea

Ingana-mi buze moi de-apus de soare-n toamna, pe culmi mai albe-a fruntii visatoare.. Si-alearga-n calea-mi neagra nepatata din umbra-n umbra-n nor de fum, ametitoare Si-n muzica, cu dans si

Eram… Un zambet, un sarut O imbratisare, o idee Erai… O privire, o dorinta Un parfum, o mangaiere Era... O soapta, o iubire Un vis, un basm, rai A fost... O noapte, un tren O