Femeilor frumoase
Au dispărut femeile frumoase… Cu zâmbetul lor veșted și suflet tot mai rece, Au dispărut femeile frumoase… Și nu e locul tău să-ntrebi de ce. Erau cândva femeile frumoase… Dianele cu inimi de
Libris
Fir de-a ghemului lumină, Chip cioplit agață-n pânză. Mâna în culori de brânză Printre fire forme-ntină, Pe războiu-ntins le țese, Nopți lungite printre stele, De-și îmbibă viața-n
Golem
În vale, sub codru de fag, Pârâul aleargă pribeag Și-n albie se toarnă Și pietre răstoarnă Și malu-l așează șirag. Și-n cale auzi cum zorește, Frunzișu-n picioare-i trosnește, Olarul bătrân
Zeului soare
E gerul de iarnă apus. E crivățul falnic răpus. Sunt frunzele verzi, Nasc iepele iezi Și soarele râde de sus. Și-i soare și-s florile mii Pe verzile-ntinse câmpii. Frunzișu’ e-n joc, Că-i
România e o țară!
Voce: Vlad&Robert Muzică și versuri: Chitara și Camera de cămin România e o țară! Azi am întâlnit o curvă care voia să moară România e o țară! Dar, daca
Mein Hass
Milenii-n făurire încremenesc în timpu-mi, Eonii rând pe rânduri se sparg în bucățele, În întuneric, mieii zbiară a tăcere... Nori negri năpădi-vor din toate-a mele simțuri! Hrănesc, în
Cu fundul pus in frunte
Bătrânele menhire ce-nalță-a noastră soartă, Adulmecă-ntre ele miresme de sperantă, La mâna lor de faur, ei cresc în toleranță Ambițiile de mâine, legând toartă de toartă. Știrbit de
In casa porcilor
Constructii luminate, crescute in trufie, Nimicnicii de piatra in forme fara fond, Aruncatori de bat in jumatati de cot, Lucesc a intuneric in falsa simfonie. La noi pe musuroaie, sub sceptre
Un Dumnezeu sarac
Incerc un gand neputincios s-ascund in frageda hartie... Am obosit sa-ti caut buzele firave printre vise Mi-acopar trista fericire cu nori grei de nimicnicie Si te las sa-ti pierzi nemurirea in
Metamorfoza
Eram… Un zambet, un sarut O imbratisare, o idee Erai… O privire, o dorinta Un parfum, o mangaiere Era... O soapta, o iubire Un vis, un basm, rai A fost... O noapte, un tren O
Viață!
Viață! Te scrutez, în mormânt, cu priviri și te văd și-ți zâmbesc și mă văd că-ți zâmbesc și mă iert și-ți zâmbesc, te iubesc! și te văd și te-aștept să te iert, să te-accept să mă
Boemizare
Ingana-mi buze moi de-apus de soare-n toamna, pe culmi mai albe-a fruntii visatoare.. Si-alearga-n calea-mi neagra nepatata din umbra-n umbra-n nor de fum, ametitoare Si-n muzica, cu dans si
Aimée
Aimée Aș vrea s’adorm cu capu’n sânul tău, Să te visez, dormid, visând la mine. Să mă trezesc, te strâng de mână și să’ti spun Că „Te
Durere
Durere Noapte i’învaluie vorbele (g)rele... Cu totu’n beție’insomniacă se’afundă, Colapsul și moartea l’așteaptă din serile când ruptura de limpede ii e
