La Perete

~La perete~ Decor initial: - El in dreapta scenei pe un scaun inalt de bar, in fata unei oglinzi inalte cu o chitara in mana; - Ea, in stanga scenei, intinsa pe jos sub un perete lat pe care sunt prinse cu bolduri ziare - Vocea, imbracat in negru, la marginea dreapta a peretelui, sprijinit comod - Un morman de sepci albastre, albe, rosii, gri, si galbene in fata peretelui, in dreapta - Pe perete, Imitatii de ziare la scara mare, cu colturi dezlipite din loc in loc si titluri colorate : „Dragoste” si „Te iubesc” (albastru), „ Primul Zambet” (alb), „Casatorie”(oranj) „Incredere” (galben), „Lacrimi”(gri) - Un tablou cu ingeri in dreapta Ei, mana ei stanga indoita, cu palma sub tablou - 2 corpuri mici din plus albastru langa sepci El: Vreau sa urlu!... sa zgudui din temelii tot ce ma inconjoara. “Vedeti-ma!” Voice: Nu te mai uita in oglinda aceea fara sa-i spui nimic! Nu e vina ei ca ti-e frica. Si nu e nici vina ta ca nu stii! Nu-ti mai intoarce spatele... Stiu cum arata! L-am vazut de-atatea ori incat l-am invatat pe de rost! E rece si mut! Nu pe el il vreau si nici ea nu il vrea! Vorbeste-i! Sterge-ti gri-ul de pe fata, da-ti jos masca de corzi si spune-i ca o iubesti! (El lasa chitara jos, se ridica timid de pe scaun cu spatele la oglinda si fata spre perete) Voice: Asa... te-ai ridicat... Nu te uita in sus... nu ai decat un singur scop si nu e acolo! In sfarsit.... esti in fata peretelui. Stiu ca nu o vezi, s-a ascuns! Ce, crezi ca doar tie ti-e frica? El: De ce nu te vad? Ea: De lacrimi.. (plans innabusit) El: Nu mai plange.. o sa cada toate ziarele... Te rog, nu mai plange! Ea: Sa cada!... Am cazut si eu de atatea ori si nici nu ziar nu m-a plans! (furioasa) El: Albastru! (timid) Ea: De ce?! Nu ma vezi!.. nu ma... (srtiga, tragandu-si lacrimile) El: Ba te vad! Chiar bine! Imi dai voie sa te ridic de jos si sa te refac? Ea: Nu ma brusca!.. Albastru si tie... (usor calmata) Voice: Ce.. crezi ca e asa de usor? Mai da-ti o palma si ia-o de la inceput! (Il trage inapoi la oglinda si il plesneste!) El: Acum te vad! (zambind) Ea: Adica inainte nu ma vedeai? Gri! (Il plesneste de jos) El: Nu ma mai lovi! Vrei sa ma sparg si eu si sa ramanem amandoi pe jos? Dup-aia cine ne mai culege? (copilaros) (Il plesneste din nou; el cade si mimeaza ca se rupe in bucatele langa ea – Cade pe spate in stanga ei cu mana dreapta in aer de la cot in sus) Ea: Nu vreau sa fiu singura pe jos! (copilaroasa) El: Pot sa-mi lipesc un colt de-al tau de frunte? (timid) Ea: Bine... dar sa nu ma doara! El: Unde e? (Indoaie mana dreapta cu degetele rasfirate cautand ceva in stanga si in dreapta) Ea: Sub tabloul rusesc. El: Cel cu ingerii, nu? (cauta sub tablou, apuca mana ei stanga si trage brusc) Ea: Au, M-ai lovit! (revolatata) El: Doar ti-am apucat coltul.. Ea: Si?.. Ce daca sunt in bucatele pe jos?... Tot Eu sunt! El: Aaaaasa! E bine acum? (lent, ii aseaza palma dreapta pe fruntea lui) Ea: E putin ciudat.. nu stiu.. nu vreau sa.. (confuza) El: Te rog, mai lasa-ma sa iau o bucatica.. sa imi termin mana.. si apoi ne refac pe amandoi! (Isi lungeste mana dreapta stanga ei, si ii prinde umarul usor in palma) Ea: Wow! Bestial! (extaziata) El: Iti place? Ea: E perfect... Doamne, cat de tandru poti sa fii!...Mai ia o bucatica!... Galben! El: Vorbesti serios?!? Ea: Pai DA! El: Vezi ca acum pun o parte ceva mai mare peste ale tale... (cu grija si foarte usor, se rostogoleste peste ea, mentinand palma ei pe fruntea lui si a lui pe umarul ei pastrand un spatiu gol intre piepturile lor) Ea: Se potriveste.. ce fain! Albastru! El: Iar? (uimit) Ea: Nu te opri! Incep sa ma simt iar! El: Adica sa ma simti.. cred... Ea: Tot una! (induiosata) El: Albastru! Voice: Stai!... nu te grabi! Stai sa se usuce... daca mai plange o data va spargeti amandoi.. DE TOT! (Grav) Ea: Alb! El: Zambesti?!? Ea: Am inceput sa vad... Ba nu!.. sa Te vad ..Ba nu! Sa Ne vad! (razand usor) El: Si cum e? Ea: Departe... Intinde-mi si mie ochiul din mormanul de sepci! (ironica) El: Il pun aici? (intinde mana stanga spre mormanul de sepci si o trage inapoi cu pumnul inchis punand „continutul” in dreptul ochilor ei) Ea: Numai daca ai vedea cat de bine aratam asa!... (melancolica) El: Neterminati? (zambind) Ea: Nuuuu... Impreuna!.. Albastru! (razand) El: Oranj! Ea: Nu te opri!... Mai... mai avem putin! El: Unde e ultima bucata? Ea: Lipsesc doua.. El: Sunt amandoua albastre... Uite-le acolo! (uitandu-se spre marginea mormanului de sepci) Ea: Lipeste-le! Altfel nu e loc de amandoua! (le lipesc, le aseaza in spatiul dintre ei, se saruta si se imbratiseaza) Ea: Nu a fost vina ta! Iti multumesc ca ai venit jos.. sa ma ajuti! Nu vreau sa mai stea niciunul dintre noi, singur langa ziare!... Ma iei inapoi? (copilaroasa-mangaindu-i parul) El: Te-am luat deja! Albastru? (iubitor) Ea: Pai DA! (convinsa) (Se ridica impreuna, cu grija, imbratisandu-se strans, intr-o miscare letna dar continua) Voice: Va ridicati usor... E mai greu acum, nu? Trebuie sa fiti atenti ce prindeti pe perete acum... Nu mai sunteti doi.. ci unul! Vedeti sa nu va spargeti! Albastru voua!