Ciobanu Vlad

wow.. fain. imi place interpretarea asta si rabdarea pe care ai afisat-o, foarte rara. iarta-ma daca am fost dur... poezia e foarte draguta.. dar nu inteleg de ce poezie. ce o face sa fie poezie, ce anume il separa pe \"din rai\" de versul anterior si daca e vers separat.. ce idee subliniaza? in capul meu... infantil, in viziunea domnului bratu, poezia trebuie sa mentina si anumite rigori structurale. trebuie sa intelegi ca nu am nimic cu poezia ta. sincer imi place si am regretat ca am dat acel comentariu aici pt ca nu aici ii era locul. Mirarea mea are de-a face cu intreg spectrul poeziei, invadat de o armata de kitsch-uri, gramezi de cuvinte departe de a fi estetice al caror inteles nu este clar nimanui, nici macar autorului. ciudat de dragul de a fi ciudat... iar acestei parti a literei scrise nu ii gasesc locul in tagma poeziei. te rog, daca doresti sa continuam aceasta discutie, caci tare mi-e dor de ceva de genul asta. p.s.: ca fapt divers si simpla coincidenta, am obiceiul sa nu iau niciodata mai mult sau mai putin de doua cuburi de gheata. deci, daca ideea ta romantica are vreo reflectare in realitate o voi respecta in continuare :)

domnule editor, va spun asa din politete, calitate pe care o valorific ceva mai mult decat desteritatea poetica, ce anume catalogati ca fiind infantil?

ca tot aduci vorba de un nou curent literar... eu unul desi departe de a fi conservator in idei nu inteleg ce legatura are .. chestia asta cu poezia.. versul e finalul unei secvente lirice, nu doar locul in care dai enter.. si nu ma leg in nici un fel de tine.. daca asa simti ca iti vin ideile.. asa crezi ca trebuie ele exprimate atunci poate sunt eu nebunul care ulra \"nebunii\" dar ce naiba... orice propozitie la care dupa 3 cuvinte pun alineat e automat poezie? poezia avea candva rima, masura, ritm si cezura. poezia are muzica si farmec si te invaluie ca o panza transpareta si parfumata.. te face sa vezi viata prin alta culoare... nu e o ingramadeala de cuvinte pe foaie.. as spune ca e forma fara fond ce vad dar nu vad nici forma... marea parte a poeziilor pe care le vad in ultima vreme ar putea fi baza unor eseuri extraordinare, dar va rog fratilor... lasati poezia sa fie poezie!

poezia e menita sa retrezeasca spiritul folcloric si mitic din spatele traditie pe care o descrie. Abundenta de \"si\"-uri, desi pe alocuri poate fi deranjanta e menita sa dea continuitate si fluiditate versurilor. am descoperit ca a descrie olaritul e mult mai greu decat imi puteam imagina iar integrarea mitului creaatiei in ceea ce ar fi putut fi o banala reteta de \"bucatarie a olaritului\" sporeste dificultatea. iti cer iertare, tie si celorlalti cititori daca intr-adevar e apasatoarea acea nefasta conjunctie dar isi atinge scopul de a accelera desfasurarea actiunii pentru ca e vorba de o activitate dinamica ce evolueaza in spirala crescand si dezvoltandu-se constant de mii de ani... si asta am incercat sa subliniez.

acum ca am absolvit cu brio crash-course-ul in ale \"atelierului\" va rog, pe cei mai experimentati dintre voi sa imi spuneti cum fac, si de altfel cu ce scop, sa imi cresc nivelul de acces?

Iti multumesc de complimentul inaltator. Am vrut, probabil intr-un moment de slabiciune al exact acelor neuroni de care vorbeai mai devreme, sa elogiez macar putin munca celor din spatele catedrelor, atatia cati mai sunt demni de elogii si, cu ajutorul acrostihului sa pun la locul lui, departe ce cei mai sus mentionati, pe unul aparte ce-mi repugna mie si celor ce au avut prilejul nfeast de a-l cunoaste. Parerea ta inseamna enorm de mult si iti multumesc!

acum, draga editorule, ca mi-ai majit acrostihul cu \"sh\" si \"tz\" de nu mai suna saracul a germana nici imbibat in bere, fii si tu bun si arunca in vartej macar o opinie critica, cat sa fie stearsa ideea cum ca aic nu se cauta decat claritate ortografica. si va rog, pe oricare veti citi acest comentariu, pentru numele lui Dumnezeu explicati-mi si mie careva ce este Atelierul?

ms mult! i\'m really glad u like it! am scris-o initial ca pe un pamflet adresat institutiei al carei nume e mentionat in acrostih, dar apreciez foarte mult comentariile pozitive!

dragi cititori.. benjamin fondaine e unul di criticii literari uitati de literatura comuna predata in shcoli si deci intiparita in capshoarele voastre. el nu s-a sinucis la paris. a avut o viata dinamica fiind poet, dramaturg, scenograf, regizor de film (in Argentina) si a murit la Auschwitz. va rog deci sa cititi atent lira lui!