Ciobanu Claudia

E soare si se scurge unsuros printre crengile copacilor Jos iarba cruda si inrouata,plina de furnici suspicioase In scorburi tot felul de vietati cu negi si cu matreata Cald... Sfere aseamenea

Lasa totul deoparte,in bratele mele Si dezbraca-te de tot ce e putrezit in tine! Acopera-ti ochii cu aripile ca sa nu vezi Tot raul din lumea asta si sa te contaminezi la loc. Incearca sa

Pe strazile Marelui Pod trec un infinit de oameni E locul care separa Pamantul de Alta Viata Cu totii suntem morti. Pana si amintirea celori vii ni se pare atat de departe Pasim grabiti si nu

In dimineata asta vreau sa ma trezesc pe malul marii Sa ascult valurile ei somnoroase si inspumate selenar Sa simt vantul dansand in firele mele de par albe Sa aud pescarusii cantand simfonia

In zori,in temnita absoluta se-aud scancete.... *** Lanturile ma strang si-mi fac sangele sa tasneasca Trupul mi-e ca o carne de vita pentru agatat Sus,stand

Mi-am zis ca vei plange cand voi pleca Larimile iti vor schimonosi chipul Ridurile ti se vor accentua pe fata Si te vei duce sa asculti in tacere,vantul... Ti-ai impreunat mainile si te-ai

Teama de necunoscut in moarte E ca o cafea pe jumatate golita a unui cardiac somnoros...

Mi-as lasa sufletul pe marginea marii Sa-l imprastie vantul intr-o mie de culori si valuri Sa-l incalzeasca soarele vara si sa-l bronzeze Pescarusii sa-l duca in gura pana la tine... Mi-as

Viata e ca un rau de sange Undeva la capatul lumii In care fiecare a plans o picatura... Sau mai putin ... Se scalda acolo serpi si ingeri deopotriva Se inlantuiesc in imbratisari patimase Si

Astept iarna... Sa ma poarte ninsoarea in poala ei Pentru ca apoi sa stau la gura sobei Roscata... Sa-ti scriu scrisori in care sa-mi neg prietenia Si sa-mi explic iubirea printr-o rafala de

In ziua aceea nu cresteau decat spinii trandafirilor Sufocandu-le sangele petalelor stacojii… Pluteam intr-un scranciob langa o moara parasita.. Atingeam norii cu genunchii si parul imi era

Langa fereastra…lasa in urma ca o ninsoare si picura vantul din el… Cand l-am atins de pe aripa stanga s-a desprins un bob de cantec.. Pe ea avea o pata neagra parca desenata… Mi-am apropiat

Am desenat dimineata cu un creion pe encefalul tau Si ti-am ascuns in buzunar o picatura de senin… Iti mai amintesti? cand ai deschis ochii si te-ai vazut printe nori descult m-ai luat in

Imi iau ochii in pumni Si privesc prin vise… Am ajuns sa iubesc durerea… Am incremenit intr-o rana adanca Ma cheama sangele-i rosu stins sa-l sorb Sa ma regasesc in imagini urbane Cu

Ninge… Si pe buze imi sta inghetat surasul anilor albi… Ochii imi sclipesc in ferestrele mosaic… Imi vad o lacrima in turturele ce sta deasupra obrazului drept Imi sangereaza toata viata…si

Acolo unde nu rasare soarele Si unde stropii reci ai noptii cad Apusul isi hraneste zorile Se-apropie momentul,vreau sa bat Acum cand ma inec adanc in sare Si-mi cos aceeasi lume de

Vreau multe si totusi nu stiu daca vreau cu adevarat ceva… Cred ca nu vreau sa scriu Fara ca cititorii “capodoperei mele “in miniatura sa nu ma citeasca Dar totusi vreau sa scriu ciudat Ca

Visam intr-o noapte…tot felul de ciudatenii.. Din care fac parte fara sa stiu.. Si de care uneori nu vreau sa-mi amintesc… Dar imi amintesc mereu prin alte vise.. Care par identice ….intr-un mod