Poezie
Lumanare
Gol necunoscut
2 min lectură·
Mediu
Acolo unde nu rasare soarele
Si unde stropii reci ai noptii cad
Apusul isi hraneste zorile
Se-apropie momentul,vreau sa bat
Acum cand ma inec adanc in sare
Si-mi cos aceeasi lume de clestar
Imi pare ca sunt doar o lumanare
Ce si-a stins focul vietii in zadar…
Imi impletesc nuante si imagini
Si amortesc abisul pentr-o clipa
Ca sa patrund in golul fara margini
Tu trebuie sa-mi cosi alta aripa..
Si bat la poarta cea inchisa-ntruna
Si-ascult frustrarea care tipa
Si incercand din nou sa-nving furtuna
Din tine…Imi cade o aripa..
Imi cad peretii mintii rand pe rand
In Golul tau e cald si rece
Vroiam doar sa-ti imbat un gand
Dar in zadar,caci vina ma opreste..
Ma vei gasi acolo langa frunze
Cu vise triste,cu amintirea moarta
In amintirea clipelor confuze
Trece prin mine iarasi vina toata
Nimic nu va mai capata culoare
Si totul se va stinge ca un jar
Intunecarea clipei e mai mare
Se stinge focul lumanarii iar…
Candva….de ma trezesc iti voi raspunde
La tot ce-ai intrebat in clipa-n care
Simteai in golul tau un voal de umbre
Si-o flacare ce arde tot mai tare..
Iar daca vantul doarme peste mine
Uitand de tot ce-ai vrut candva sa stii
Iti vei da seama c-am gresit cat tine
Sa vrei..sa-ncerci..dar sa nu poti sa vii..
In noaptea asta am sa bat la poarta
Simt ca de multa vreme n-am batut
Ne vom vedea din nou ca alta data
Prieten drag ..in gol necunoscut…
001869
0