Poezie

Presupunere

2 min lectură·16 noiembrie 2009

Mediu

Mi-am zis ca vei plange cand voi pleca

Larimile iti vor schimonosi chipul

Ridurile ti se vor accentua pe fata

Si te vei duce sa asculti in tacere,vantul...

Ti-ai impreunat mainile si te-ai rugat

Sa mai astept o vreme pana sa ma duc

Sa-ti urmez chemarea tot mai apasata...

Si sa nu las pe nimeni sa ma ia...

Plansul te-a facut sa intelegi intr-un final

Ca nu mai e cale de intoarcere

Ca vremea trece si ca nu-ti dai seama

Si ca totul moare,deci pretuiesti viata...

Vroiai sa-ti conservi iubirea

Sa ma tii aproape ,ca pe un copil

Sa ma inveti sa merg ,sa rad sa ma joc

Sa fiu acolo mereu,sa te fac sa traiesti....

Dar ai realizat intr-un final

Ca dragostea nu inseamna doar atat

Si ca grija ta ma va urma oriunde

Chiar daca ne-ar desparti o lume...

Un rai,un iad sau un purgatoriu

Pentru tine clipele ce-au fost

Ti-au luminat intreaga fiinta

Si te-au facut sa traiesti inca o data....

Te-ai nascut din nou,te-ai jucat

Te-ai indragostit,ai suferit

Ai invatat si-ai regretat

Si toate astea intr-un mod repetat...

Mi-am zis ca vei plange cand voi pleca

Asa ca mi-am desfacut bagajul

Si am ramas inca pentru un timp aici,

Mama...

001.790

Ciobanu Claudia. “Presupunere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ciobanu-claudia/poezie/13915184/presupunere

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.