A:- Unde s-a ascuns dragostea ta?
Z:- Într-o pătlăgea necoaptă
În codița ei subțire, sub o vie plină cu struguri acrișori.
A:- Aș putea încerca să-ți iau două fire de păr
Să clădesc din ele un
Femeile aruncă apele murdare,
se scurg prin rotițe de metal,
sub clădirea albă, trec în canalizare.
Femeile își prind părul cu elastice rărite la capete
Râd și povestesc despre copiii
Zăpezile intră pe ferestrele deschise
Se aruncă pe paturi și fac dragoste.
Deschid toate cărțile din bibliotecă
Și le albesc filele, îngheață cuvintele.
Noi ne uităm unul la altul și
In dimineata asta vreau sa ma trezesc pe malul marii
Sa ascult valurile ei somnoroase si inspumate selenar
Sa simt vantul dansand in firele mele de par albe
Sa aud pescarusii cantand simfonia
Era cu adevărat toamnă. Frunze, ploaie, vânt.
Era roșie ca un măr și credea că e un strugure.
Își aștepta aripile cuminte ascultând...
Zidurile plouau și ele cu firmituri de var
Vremea era
Pe strazile Marelui Pod trec un infinit de oameni
E locul care separa Pamantul de Alta Viata
Cu totii suntem morti.
Pana si amintirea celori vii ni se pare atat de departe
Pasim grabiti si nu
Credeam că pot să încap în costumele tale vechi
În paltonul de stofă agățat în odaie
Ca un om impozant
Cu batistă albă
La piept.
Credeam că pot să încap
În magazia ta fără ferestre
Printre
De ieri până azi a trecut un anotimp.
Am clipit și-au căzut frunze de pe gene
Se teme gândul de viforul de noapte
Care geme urletul din Melpomene.
S-au sfidat vulcanii și aleargă iute
Pe
Ești puțin mai alb în dimineața asta
Ai obrajii ninși de aer de jăratic
Și respiri rece fiecare umbră a mâinii mele…
Þi-au amorțit buzele, pieptul ți se leagănă
Între vis și om, între ea și
Am înșirat din mine, atâtea perle pe eșarfa dintre noi...
O țineam strâns. Într-un capat eram eu la 26 de ani, în celălalt tot eu, la 50 de ani.
Ne priveam amândouă în ochi, mă uitam în ea, ea în
Nu-mi amintesc să fi fost răsăritul
Lumina ne-a dus în eroare, cu raze pale ivite de sub scoici
Purtam costumul de baie pe dedesubt cu speranța că o dată și-o dată o să învăț
Să înot
Nu-mi
Mi-as lasa sufletul pe marginea marii
Sa-l imprastie vantul intr-o mie de culori si valuri
Sa-l incalzeasca soarele vara si sa-l bronzeze
Pescarusii sa-l duca in gura pana la tine...
Mi-as
Inima e de o rasă aparte
După ce o perii și o îngrijești, te uiți pe geam și o vezi lângă tomberon.
Inima și-a dat telefonul pe silent și doarme.
Tu bei și stai trează și te rogi ca după vreo 3
Unui arlechin
Tu nu poți simți prea mult…
Când eram mai mică îmi doream să fiu ca tine…
Să port ruj roșu pe buze și să știu să cânt la acordeon.
Vezi tu…s-a nimerit să nu fie chiar așa
Am
Înainte sa adorm, sting perna cu parfum de lună,
Îmi desenez clape de pian cu care imi descânt degetele,
Chem niste licurici sa mă asculte si le aranjez papioane roșii.
Stau și mă privesc cu ochii
Plutesc. Florile de nufăr din plastic
o cadă-dovadă că spumantul n-are
Nici un efect.
Mă-ntreb cum să intensific culorile,
cum să strecor o lumină pe sub ușă
cum să dau acestui tablou
Trag un glonț în cer,
Vrând să aduc soare pe el…
Fac numai cenușă din vântul care nici măcar nu știa ce caută pe-acolo.
Pur și simplu s-a nimerit să treacă prin fața lunetei mele
Malefice.
Și-a
Mă dor ochii..
Îi țin însă larg deschisi
Ca să-mi alerge viața pe lentilă
Ca un Bugatti intrat în convulsie.
Mi-a pocnit cuvântul deasupra frunții
Și mi-a tăiat aria lobului frontal între
Stai așezat în genunchi pe frunzele înghețate
Zapada e vitregă și îți îneacă părul de cretă
Se scurg copacii la tine în creștetul tău
Se-aud viori cu arcușuri de pene mari și negre
Într-o
S-a pus o sticlă peste soare...
Acum îmi pare mai confuz,
Privind pământul ruginit.
Mă-mpinge luna spre o vale
A griului de nor, obtuz,
Ce se prelinge peste buze aiurit.
Pianul singur își
În fața ochilor mei curge Dunărea, în spate se zbuciumă marea...
Cele două mâini se apropie una de cealaltă
Magneți în balet, tăceri care cântă în cord pe o bătaie de 2 timpi.
Încheieturile se
O linie din palmă e deja trasată cu ruj roșu.
Pliuri călcate la fustă și dresuri care lasă picioarele reci.
O poruncă despre nesiguranță și vulnerabilitate.
O poveste cu o coastă de bărbat,
O
Visam intr-o noapte…tot felul de ciudatenii..
Din care fac parte fara sa stiu..
Si de care uneori nu vreau sa-mi amintesc…
Dar imi amintesc mereu prin alte vise..
Care par identice ….intr-un mod
Uită-te! Vezi? Am uitat să devenim.
Ni se spunea despre întreg cândva
În același mănunchi cu lumina.
Două lumi ar fi trebuit să strige
Una către cealaltă.
Să cânte culegând apă din
CC