Poezie

Mopul și găleata

2 min lectură·30 iulie 2021

Mediu

Femeile aruncă apele murdare,

se scurg prin rotițe de metal,

sub clădirea albă, trec în canalizare.

Femeile își prind părul cu elastice rărite la capete

Râd și povestesc despre copiii lor,

despre soții lor, despre tații lor.

Fac pauze zgomotoase de țigară, sub o ștreașină din care

Curge apa ploii.

Poartă sandale și au călcâiele tari.

Femeile își pregătesc mopurile dezlânate

Trec dintr-o parte în cealaltă a holului, cu un fel de verticalitate

Se gândesc la o felie de cozonac și la un pahar cu lapte

Într-o dimineață presupusă, în care toate podelele lucesc

Și nu mai intră nimeni cu bocancii murdari de afară.

Femeile spun bancuri deocheate și-și aranjează sânii grei

Comit un act de bunătate, uitându-se una în ochii celelaltei

Și zicând: “Ia spune, doamnă dragă, cât e ceasul?

-Mai e până se face șapte.”

Femeile au aburi de zahăr ars imprimate în obrajii calzi

Sunt un ropot, un clocot pe care-l dă laptele pe aragaz

Înainte să facă spumă și să-l dai la o parte.

Copiii lor cresc mari și pleacă la facultate

Unde-și amintesc de podele lucioase și de mâneci suflecate.

Își mănâncă sendvișurile liniștiți, pe băncuța din spate

Și dau un telefon acasă:

„-Da, mamă. Uite, bine, ce să fac, dădeam cu mopul.”

001.386

Ciobanu Claudia. “Mopul și găleata.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ciobanu-claudia/poezie/14156907/mopul-si-galeata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.