În zare

În fața ochilor mei curge Dunărea, în spate se zbuciumă marea...

Cele două mâini se apropie una de cealaltă

Magneți în balet, tăceri care cântă în cord pe o bătaie de 2 timpi.

Încheieturile se ating. Pulsații: sus, jos, sus, jos, sus...până la ora 12 jumătate.

E timpul să bem apă. Gâtul se umple, ochii se limpezesc...

Vârfurile degetelor se ating. Deget cu deget, treaptă cu treaptă.

O treaptă de marmură albă, o treaptă de lemn negru.

Cantul unei mâini e sălbatic, cărarea e în buruian, nisip, noroi și gropi.

Cântul celeilalte mâini are asfalt, sunt case închise, trotuare, pavaje, piste de bicicletă.

Pe deasupra, când ziua e senină, văd vârful muntelui...

Văd vârful...

Văd!?

27 septembrie 2018