Poezie
Aproape de a fi iubit
1 min lectură·
Mediu
Te-am iubit
ca pe o rană care învață să vorbească,
încet,
fără să ceară vindecare.
În fiecare dimineață
îmi lăsam numele pe marginea ta,
ca o haină uitată pe un scaun gol,
sperând că te vei întoarce
măcar s-o ridici.
Tu treceai prin mine
fără să știi
că o viață poate fi călcată
cu pași ușori.
Am adunat tăcerile tale
și le-am făcut pat,
iar nopțile mele dormeau acolo
strânse,
ca niște copii fără mamă.
Când zâmbeai,
se rupea ceva în mine —
nu durerea,
ci credința că pot fi fericit
fără tine.
Mi-ai lăsat iubirea
într-o stare neterminată,
ca o scrisoare arsă pe jumătate,
din care încă se mai pot citi
câteva cuvinte:
„rămâi”,
„așteaptă”,
„poate”.
Astăzi te port
nu în inimă,
ci în partea aceea a sufletului
unde se duc lucrurile
care nu mai au loc nicăieri.
Și dacă plâng,
nu e pentru că te-am pierdut,
ci pentru că, o clipă,
am fost atât de aproape
de a fi iubit
întreg.
03244
0
„Am adunat tăcerile tale / și le-am făcut pat” este una dintre cele mai reușite imagini.
Ultima strofă închide poemul curat, fără exces.
"Și dacă plâng,
nu e pentru că te-am pierdut,
ci pentru că, o clipă,
am fost atât de aproape
de a fi iubit
întreg."
Un text curat și sincer!
Aprecieri!
(td)