cecil branza

Zbucium în cer. Printre nori, Aripile de înger.

* [când te caut răsar oriunde din iarbă] iarba tălpii îmi crește în jos și talpa ierbii îmi crește în sus ca să-mi poarte umbra peste urma pasului tău [doar acolo mă găsesc și

cu pasul meu către talpa ta apuc de iarba pământului tău ca să-mi poarte urma pe sub umbra soarelui tău

iarba pasului meu crește către părul tău umbra ierbii pasului meu cade peste trupul tău ca să-i treacă urma lângă unda freamătului tău

Fara mine te vad pe dealul cel greu Complexa si trista, iubita mereu. Noaptea te vad mirosind pe sub nori Mana-ti gingasa rasarind intre flori Doar tu te zaresti din lumea intreaga Cu pasul

se apropie vremea când ar trebui ca poezia să fie din silicon gândurile țesute în metal muzica o provocare a geneticii iar culoarea o problemă de ritm dar pe când poeții vor fi terminat de

mă-ntorc seara obosit la mine și-mi dorm fericirea cu ochii deschiși. dimineața îmi pun sufletul la uscat și închid ochii strâns înspre visele mele. cultiv păianjeni și-mi desăvârșesc opera de

nu știu câte surâsuri am stins doar pentru chipul tău câte iubiri uscate ți-am aprins ca să te văd mereu și de când caut să te-aud foșnind cu umbră și cu soare din trupu-ți fraged

nu te încrede-n vântul ce-ți șoptește „te iubesc!” cum soarele nu mulțumește sărmanilor ce îl doresc nu te opri din drum pentru un biet oftat nu te-ncălzi la foc sălbatic nevegheat căci multe

Dușman îți sunt și-am să te rănesc cu părțile mele verzi de trandafir galben Cu răceala am să te împung cu priviri ascuțite in misterul tău de diamant Fără milă am să te topesc în smoala

[adevărul e că atunci] (când îmi pun sandalele pentru citit poezie) [enervează și mai tare adevărul e] (că e enervant să cauți un vis) [intrând într-un magazin de vise] (să găsești într-o

Dacă vrei să vezi lumea Privește în tine Dacă ai pierdut ceva Caută în amintire Dacă ai rătăcit cărarea Urmează-ti visarea Dacă vrei glorie Ridică-ți povara Dacă vrei să cunoști

lumea curge aproape firesc... eu de piatră mă țin de piatră mă dau de piatră mă găsesc se duc la vale bolovanii seci pasivi în apa veșnic curgătoare se lustruiesc în ape reci și-ajung

mai am multe părți verzi dar încerc să învăț despre ordinea simplă a firii despre grădini ce te însoțesc pretutindeni zilele astea am reciclat 12 sticle de vin și o poezie m-am gândit că

Ale mele sunt hainele ce ma acopera si ma dezgolesc Gandurile ce-mi trec si ma tarasc Timpurile ce ma cresc si ma amarasc Jocuri ce ma asteapta si ma grabesc Idoli care ma-nchina si ma

ca un actor solipsist ce a uitat un rând eu caut versuri când încerc să îmi înfrân tentația răpirii sau pofta de omor uneori sunt ca un cernobîl dar acum... mai poate fi un împăcat

Cerul e deasupra tuturor Dar nu oricine vede printre nori Aripile de înger.