lirică de bar

nu știu câte surâsuri am stins doar pentru chipul tău câte iubiri uscate ți-am aprins ca să te văd mereu și de când caut să te-aud foșnind cu umbră și cu soare din trupu-ți fraged înfrunzind să-mi dai căldură și răcoare doar o cafea amară aș dori din somnul lung să mă deștept ca universul să ți-l pot opri acolo unde mă îndrept și-o singură țigară ca să-ți scriu solemn sorbind din dulcele tău vin povestea despre calul fumuriu apoi și norul tău să ți-l îndur senin un ceai fierbinte doar să-mi mai servești căci eu cu oase ți-am croit cărare știind că ai să mă-ntâlnești și ai să-mi curgi nectar de floare