Poezie
de lagăr
2 min lectură·
Mediu
vă trimit aceste cuvinte ca pe un străin în lagăr
în țara celor ce umblă cu capul in sus
pietre de pretutindeni strâns rânduite fără mușchi
compun zidul ritmat după cea mai recentă neregulă
ca să treci dincolo trebuie să te potrivești în gaura cheii
tace poarta mută ca o hienă sătulă
să te strecori și să-ți lași verdeața înapoi
carne și oase într-un cub concentrat fără sânge
inutil împrăștii graffiti din flori pe pereți
dacă rostul lor nu se potrivește cu rostul asizei
și oricum întoarse pe partea cealaltă
nu au nici un sens
acolo unde coloși începând să-și crească un soclu
adună borduri din drum ca o avalanșă
căutând mereu alte aripi care să-i ridice
sau poate o parașută care să-i ușureze-n căderi
eunuci trăgând printre dinți cuvinte-schelet
amintiri ale peștilor vii mișcând in ape curate
îți vor privi cu ochi sticlos radiografia
cu mărgele nemestecate
fără statuie n-ai să petreci cu poetesele desfrânate
dedulcite la suferință ca o ană între pietre
fără postament nu vei umbla nestânjenit
de frica unei expuneri indecente
nici mica odaliscă tencuită in praf de expresii
nu va roși privindu-ți glifa
dacă înfățișarea ta murală
nu e decât un poster ascii art
în zadar zâmbește poarta
înăuntru e atâta lumină încât umbra ți-ar rămâne pe loc
și o dată cu ea tot ce te ține pe pământ
s-ar preface in zid
de aceea vă strecor aceste cuvinte
ca pe un vis colorat pentru o enciclopedie de știință monocromă
ca să-l puneți semn la ultima problemă nerezolvată
sau ca să înveliți cu el o copertă prea uzată
002403
0