cătălina vieru

Sub o poezie al carei subtitlu (plagiat/neplagiat, preluat/nepreluat)este \"daca dragoste nu e, nimic nu e\" se alimenteaza o astfel de discutie, de cearta, de controversa. Si din partea cui? Din partea unor oameni care au pretentia, fie ca citesc Biblia, fie ca citesc romane de referinta. Plecati, oameni buni, capul, si taceti, ca asta ne invata apostolul Pavel (Loredana). Unde dragoste nu e, nimic nu e. Decat comentarii agresive si de-o parte si de alta...
Ar fi trebuit sa plec de pe pagina ta cu melodia rasunandu-mi in ureche si capitolul dragostei in minte. Insa acum, doar plec. Fara nimic. Te-as sfatui sa repui poezia pe site, fara comentariile de mai sus (implicit al subsemnatei) si sa lasi cititorul sa simta ca fara dragoste, nu e nimic. Si nu pun ghilimele.

Ma aflu la granita dintre parerile celor de mai sus, in sensul ca mi-au placut foarte mult versurile scrie \'italic\', si aproape deloc versurile scrise normal. Mi se pare ca sunt discursive, jocul de cuvinte de care amintea Bogdan, este, de fapt, un joc de litere fara noima, iar faptul ca incepi ultimul vers al fiecarei strofe inca din finalul celei de a treia, fragmenteaza si ingreuneaza citirea. De parca as sari peste un hop, la fiecare de sfarsit de vers III. Dar sar cu ceva mai mult curaj peste hopul asta in strofele \'inclinate\', care sunt intrebari retorice exprimate prin metafore de o profunzime deosebita. Asa ca nu, nu este un text bun doar pentru orele de psihanaliza (simbolistica mai sus exemplificata de catre Igor nu mi se pare relevanta ca simbolistica sexuala). Insa eu, in locul tau, as sterge toate strofele scrise normal. Stiu, stiu, sunt cam drastica in masuri, alegerea este a ta, eu imi dau numai cu parerea, ca de-aia am cont pe site, sa ma bag in seama!
Interesant titlul. Chiar interesant. Oare ce o avea Freud de zis despre asta? Oglindire narcisista in cel/cea de langa? Sau, cu adevarat nesiguranta si senzatia de platitudine?

Este prima oara cand vad pe cineva comentandu-si poezia. De obicei se intampla exact cum spunea Luchi Tenenhaus:poetul scrie abstract si vin altii si ii explica ce a vrut sa spuna. Cam asta faceam eu, expunandu-ti ce anume cred eu ca ai vrut sa spui prin unul sau altul dintre versuri. Interesant sa vad ca iti faci o autoanaliza literara. Intrebarea mea este urmatoarea: analizezi acum poezia, detasat, obiectiv, limitandu-te la a-i da o interpretare plauzibila dpdv literar, sau aceste idei le-ai avut cand ai scris, si ai scris poemul in asa fel incat sa expuna ideile mai sus mentionate?
Sa analizam varianta ta: sunt de acord si as vedea in poezie ideea ununi blocaj(voit sau nu) in prezent, datorat probabil, unor \'fapte\'trecute ce nu au fost inca uitate/iertate si a caror depasire se incearca in poezie. Nelamurire: spui ca acel \'uman\'sugereaza superioritatea, dar si intelegerea. Intelegerea ta fata de propriu-ti eu sau fata de ea(cealalta prezenta din text)? Apoi, te autocontrazici, spunand ca natura ta umana te impiedica sa vezi \'dincolo de\', apoi afirmi ca atitudinea de intelegere, apartine unei fiinte care si-ar fi depasit conditia, unei fiinte superioare dpdv al intelegerii si acceptarii destinului sau si al celuilalt. Am inteles trimiterea catre Biblie, insa de ce ai facut-o? Textul tau nu este un text cu insinuari biblice, oricum-si de oriunde-l-ai privi. Are legatura cu textul biblic, numai ca structura: lasati copii sa vina la Mine/lasa povara sa atarne, o relatie de asemanare la nivel de continut fiind aproape imposibil de stabilit (sau, poate ma insel si nu imi dau eu seama, dintr-un motiv sau altul).
Sunt de acord cu acea separare din ultima strofa, in contextul explicatiei tale. Insa, in opinia mea, sunt suficiente cele trei puncte din versul al treilea al ultimei strofe. \"Atunci...\"(numai, de-abia)\"te vei ierta pentru viitor, iar eu voi mangaia.\"Ar merge mai bine punctele puse si inainte de ultimul vers. Fiindca de-abia acum se traseaza indatoririle:ea se iarta pe sine, iar tu mangai. Si aceste puncte ar fi suficiente si ar exprima ideea de respiro inainte de a-ti putea intelege si accepta responsabilitatea unei \'spovedanii\', pentru ca ultimul vers traseaza clar ce ai hotarat:iar eu voi mangaia.Cred ca si dupa acel \'iar eu\' ar merge punctele de suspensie. Numai acolo unde sunt in momentul de fata nu prea isi au locul, deoarece, dupa cum ti-am spus, fragmenteaza poezia, despartind subiectul de atributul lui(de fapt, de atributiva). Momentul de respiro trebuie sa vina inaintea apogeului poeziei. Si apogeul poemului de fata consta in decizia finala care iti apartine.
Cu siguranta, varianta expusa de tine merita luata in considerare. Cu explicatiile si modificarile mai sus mentionate.
Astept noi texte,

Nu te-ai trezit singura... Poezia nu stiu ce valoare artistica ar avea in ochii unor necunoscatori ai situatiei; eu pot spune insa ca transmite si ca m-a intristat. E ciudat cum viata in jurul nostru merge la fel de bine si e ciudat sa descoperim ca nu suntem propriul nostru univers. Cel mai puternic transmisa mi s-a parut ideea asta: impasibilitatea unei lumi la suferinta ta(faptul ca vecinul stranuta), o discordanta intre vremea de afara si vremea din camera ta, etc. Nu suna bine acel \"rosu si siena\"-prea multi de\'s\'. Poate reusesti sa il schimbi cumva...
Cat despre final, stropi de rautate suferinda.
Calde imbratisari,

Ceva mai bine, ca structura ma refer. Ca idee, nu ma pot amesteca; daca tu crezi ca poti sa cari pe umerii tai si povara ei, e un act de vitejie in fata caruia imi voi scoate palaria, daca va avea si rezultatul scontat. Cat despre poezie, imi place in special
\"Nu vei primi încă iertare,
Doar păsuire până-ți vei aminti.\"-ca un targ. Daca ea se invoieste sa imparta povara cu tine, tu te invoiesti sa ii prelungesti termenul pana cand isi va putea si aminti povestea voastra. Imi mai place, cel putin la fel de mult, imaginea urmatoare, proiectata intr-un viitor (nu conteaza cat de)departat:
\"Atunci…te vei ierta pentru viitor
Iar eu doar voi mângâia.\"-iertarea este in fiecare dintre noi. Si, ca sa fim iertati de cei din jur, trebuie ca noi sa (ne) iertam intai. Tu promiti doar ca ii vei fi aproape atunci cand te va chema si cand va gasi puterea de a (se) ierta.
Ceva nu merge la urmatoarele versuri:
\"Te vei trezi când vei confesa fapte…
Ce încă n-au străpuns zorii prezentului\'
Nu pot spune ce anume. Probabil acea fragmentare impusa de punctele de suspensie-renunta la ele si incarca sa schimbi acea expresie:\"a confesa fapte\"... In rest, e bine.

P.S: nu mi te mai adresa, te rog, cu dvs. Sunt Catalina si atat. Astept noi texte,

Prima oara cand te citesc, prima oara cand tremur in fata unei poezii. Metafore de o profunzime deosebita, rima mestesugit aleasa... Singura nelamurire este la nivelul versului \"Petarde adunate-n zori\". Nu ii vad legatura, iar apropierea petarde-garoafe-tun, nu mi se pare indicata(eventual \'petale adunate-n zori\'). Toata admiratia pentru restul poemului, insa. Nu imi ramane decat sa ma plec si umil, sa ma retrag pas-pas, adunand garoafele aruncate de cate-un visator lunatic si tarziu.

Nu stiu exact in ce gen sa incadrez poezia ta: nu este poezie cu rima si totusi are forma fixa. Recunosc ca la prima citire, versurile tale mi s-au parut puerile si simple. Si cred ca asa si sunt, insa numai ca structura. Ca mesaj, dupa ce am citit(si recitit) poezia ta, am ajuns la urmatoarea concluzie: este vorba despre \'ars poetica\'(arta poetica) si intregul poem este o metafora pentru crearea poeziei(cu \'p\' mare). Versurile, asemanate in poezie cu \'stropi fini\', curg lin in marea poeziei. Dupa ce cuvintele se sterg, ramane numai trairea din spatele lor, trairea ce s-a vrut transmisa(ganduri s-au evaporat/au ramas doar unde cazute din suflet). Ultima strofa (care este si preferata mea), se refera, zic eu, la aceasta aparenta inutilitate de a impartasi trairile sufletesti, prin poezie. Gondolele? Frumos...
Concluzia este scurta si clara: ideea de o profunzime deosebita, mai lucreaza la exprimare si la structurarea versurilor, ca altfel risti sa fii citit decat o data si neinteles.
Iti voi urmari \'stropii fini\',

Foarte interesant subiectul tau. Tema. Cum vrei sa ii spui. Daca ar fi fost un El si o Ea, ar fi iesit chiar o poveste de dragoste in final intre dualitatea masculina/feminina a poetului si..si atat. O poveste narcisistica, dar nu, poetii nu sunt narcisisti!-ton ironic.
Mi-a placut. Poate mai mult ca structura, decat ca idee si expunere. Atentie mai multa la exprimare si ortografie: subtitlu(CU CAsa inchisa), actul 3(se juCA CU steagul), actul 11(o inchisOare si un azil). Interesante didascaliile.
Acum nu stiu cum ar trebui sa plec. Cu un zambet amar, sau doar cu un amar?

Luchi, ma plec. Frumos poem, desi stii ca nu prea imi plac rimele, in general. Trecerea Timpului nu alunga amintiri uneori. De fapt, exact atunci cand ar trebui sa o faca, parca trece degeaba... Nu imi place versul 3 din prima strofa. Mi se pare ca strica ritmul si ca are nevoie de o silaba scoasa(\"Desigur ca n-a fost o-ntamplare\"-o varianta).
Mi-a placut insa, in mod deosebit, strofa a doua. De la cap la coada(\"Degeaba... am lăsat timpul să zboare;
Am fost de piatră, sau am fost de lemn...\").
Cat despre ultima strofa, poate ca a plecat tocmai fiindca a vazut Soarele si s-a temut sa nu se arda, apropiindu-se prea tare de el. De-aia ti-o fi lasat ea impresia ca iubirea ei a fost foc de paie in comparatie cu soarele iubirii tale. Zic si eu...
Calde imbratisari,

A. CatalinA.:) Eu imi spun doar parerea, tu modeleaza poezia asa cum simti. Si nu mi te mai adresa cu \'dumneavoastra\', te rog.
Ne vom mai \'auzi\', ca sa zic asa.

Interesant, interesant...Parca mai era un text pe aceasta idee, \'de sotul unei credincioase\', sau ceva de genul asta. Ideea e ok; nu imi permit sa ma angajez intr-o discutie in versuri alaturi de asa epigramisti. O singura corectura: \'ambii\'.

Mie mi s-a parut extrem de interesant acest poem, pana la un punct. Primele strofe reflecta contemplatia asupra raportului dintre sine si lume. Imi place simetria:uneori vesel/trist uneori, de parca te-ai privi intr-o oglinda a antitezelor(care nu exista in afara ta,oricum),iar strofa asta:Doar sfera asta demonica doare-mi se pare ca puncteaza apogeul intregii poezii. Nu imi place insa finalul. Prin aparitia unei iubite, mai ales in aceasta forma pitoreasca \"vina, copila\", strica toata atmosfera de introspectie. Pentru mine,poezia se termina dupa acea strofa de apogeu pe care am mentionat-o anterior.
Te mai citesc...

Ma trezesc si eu bagata in seama si sper ca nu ma insel cand ma includ intre destinatare. Multumesc mult pentru flori, le-am pus la presat in album. Calde imbratisari,

Eu chiar nu ma regasesc in textul de mai sus. Am primit azi flori:)). Nu e vorba de asta, insa nu cred ca a primi flori este un gest obligatoriu. Cum nu cred ca este general valabil ca femeile isi doresc sa primeasca flori de 8 martie. E o zi ca oricare alta. Nu se cuvine? Dar ce se cuvine? Sa te retragi in casa si, in halat sau pijamale, sa te imbuibi cu ciocolata, plangandu-ti de mila? Astazi este o zi asa de frumoasa. E soare, se topeste zapada, ghioceii au inflorit. Peste cateva ore, am sa ma imbrac si am sa ies la plimbare. Si o fac din pura placere de a ma plimba intr-o superba zi de martie. Pe tine ce te opreste? Flori, iti poti cumpara. Iti poti umple casa cu flori, sau poti culege un ghiocel. Trebuie sa simti, insa, ca o faci pentru tine. Nu dintr-o auto-compatimire a singuratatii...

Nu am sa spun ca trebuie sa renunti, nu am sa spun ca ea nu te merita. Ar fi cuvinte patetice si consolari uzuale. Te merita. O meriti. Poate ca este iubire. Dar poate ca este obsesie. Poate ca in mintea ta, portretul ei si imaginea clipelor petrecute impreuna au capatat dimensiuni hiperbolice. Din pacate, nu stiu sa sugerez nici un antidot. Nu ai decat sa iti porti iubirea asta care te roade pe dinauntru pana... da, in drum spre moarte.
Imi pare rau. Asta e tot.

Eu am gustat epigrama. Mai putin ultimul vers al celei de-a doua strofe... Nu prea are ce cauta. Sau era o aluzie la \'suvita prezidentiala\'? Nivelele pe site se fac-fara intentia de a generaliza- prin pile. Daca nu ai pila,
ramai cu unghia rupta si cu o frumusete de chelie...Asta este.

Chiar mi-a placut simbolistica. Desi, dupa titlu, ma asteptam la mai mult. Renunta la repetitia aceea a \'si\'-ului. Si poate la inversiunea fortata\"o frunza palita de soare am ajuns\"-am ajuns o frunza palita de soare. Mai simplu, mai frumos. Ideea si trairea mi-au placut.
Te mai citesc,

Ela, te regasesc printre picaturi. Vesnica lupta intre ceea ce vrem si ceea ce simtim sa facem. Dualitatea unei fiinte ce se zbate in neputinta de a fi ceea ce simte ca este. Nu iti spun decat ca ma regasesc. Te imbratisez cu drag.
E 1 martie! Ai renascut?

Fara sa sune prea banal, ma alatur cetei de uratori si, imbratisandu-te cald, iti urez \'La multi ani!\'
Cu drag,

Puterea ignorantei vs puterea autosugestiei. Si mie mi s-au intamplat chestii de-astea. Nu cu margarina, ca nu ma dau in vant, dar cu altele. Asta e! Nu era mai bine daca taceai si mancai cu pofta \'untul\'respectiv?
Bine (ca) ai revenit!