Catalina Stanescu

Cat mi-as dori sa ma desprind din mine si sa zbor Departe,deasupra norilor portocalii ce curg Suav ,pe panza nedesenata de sub genele tale Sa ma alatur celor ce stiu sa cumpere uitarea Cu

As fi vrut sa pot ramane asa,muta Cu ochii pironiti in tavanul sangeriu Persecutat indelung de igrasie, De leganatul becului pe care scria Necitet si decolorat:100W, Si de culorile soaptelor

Imi cresteau in par nuci plictisiti Fosnind in miez a crud si parca Oglinzile mimau orgasmul picurand In galben,rosu,verde-broasca... Iar din tablouri evadau Femei neterminate Cu sanii

Curgeam in tine plumb Uscat Pe buze... Culorile-ti tineau Privirea-n palmele Confuze In primaveri cosite Necitet pe Burta De-o oarba,surda Si nepriceputa Croitoreasa Cu dinti de

Ai iubit vreodata fara speranta ,lumina Lichida? Taci?Spune-mi ceva,vorbeste cu mine Fii acra,pastoasa,acida ! Virgina cu gust de praline Muiere perfida Izvor de carni

Diminețile mele se derulează contra cronometru, pe o frunză de soare ce se leagănă a somn Delirând lumină Păsările încep să bată din aripi tremurând emoție Și cuvintele arțagoase îmi

In zbaterea de gene desculte si uscate, Parea ca cete mari de ingeri trec spre moarte Tacuti paseau pe umbre si aschii mari de vina Muscau unul din altul,lumina din lumina Se dezbracau de ochi,de

Te respiram praf In acea dimineata de octombrie Oblica si ciufuta... Ciorile nu mai aveau ochi Si frigul mirosea crud A ceapa... O vaca belicoasa Pastea sfarcul Cercului din jurul

Iubeam ursii portocalii Cu blana tabacita si unsuroasa Iubeam ursii aceaia atat de mult Incat de fiecare data cand Aveam crize de personalitate Le taiam capul Mestec rumegus si

Întuneric Fără tine doar visele mai îngenunchează Perseverente își fac loc printre gânduri Tot săpând cu târnacoapele nopții Tot săpând...umbra Lumină Fără tine doar ochii mai

Mi-e dor de lenea somnului Iar stelele sunt mai mari decat ieri. Si mai putine cu una... Tu nu ma cunosti Si ma frangi...cu fiecare cuvant in plus As mai fi vrut sa-ti spun ceva Dar gandul meu

Intre noi e un fulger de gheata Ca un fir de tamaie Iar cuvintele mele in aer Lacrimeaza pe nespusele tale dorinte Impletindu-se in osul-inima Adanc,tot mai adanc. Ce-ar fi sa incepem un

O simfonie ciudata a sentimentelor Iti acompaniaza plecarea din mine, Si m-ar costa ceva suflet Sa te urasc mai mult decat te urasc In dimineata asta spanzurata De cerul gurii...

Ploua... Simt o durere acuta in cosul pieptului,picioarele mi-au amortit si mii de cutite imi strapung carnea,ochii mi s-au umflat ca la melc iar lacrimile,ah lacrimile ma impiedica sa citesc mai

Te visam într-un colț de somn răstignit Înfipt adânc în carnea unui flutur orb Ce s-a oprit din zborul liniștit În clipa-n care-am încetat să te mai sorb Culorile curgeau suav din tine

Păsări mari și fără glas treceau prin văzduh Ca niște pete,ca niste umbre Se căutau în ochi,dincolo de ochi,dincolo de aripi Prin aerul înghețat și îmbâcsit de tristețe O tristețe amară

Lumea e imensa,un pian Infinit la care nu poti Canta pentru ca nu stai Pe scaunul potrivit. Lumea asta are de toate Numai sfarsit nu... E ciudat Toate ar trebui sa se

Ieri am murit Intr-un spital cu peretii goi Si mucegaiti,fara pamant Fara maini,fara dinti Intr-o zi in care ploua peste noi Peste magazii si tarabe, Peste mosteniri si testamente Intr-o zi

Pe fondul verde, Doi ingeri decapitati Bateau din aripi in sens invers. Pictorul ciung uitase sa-i decoreze... Meritau cel putin o medalie Da domnule pictor,cel putin o medalie Va rog

Cad frunzele zdrelite pe trotuare Și visele mor albe lângă noi...o umbră,un copac o amânare și dragostea cu radical din doi Atâta geometrie și tristețe,o linie,un cerc sau un pătrat Un

Cand treci pierdut printre oglinzi tu nu ai umbra Fiinta ta atat de alba ,de (pre)lunga Cu maini intinse catre nicaieri Si ochii tai incercanati ce-aduc a vata Se pierd in miezul gol al

Privesc uneori pe fereastra Fara sa vad nimic.... Nici macar umbra mea dizlocata Nu-mi bucura simtirea Si dau vina pe iarna Ce sa mutat cu totul in mine. Pe vanzatoarea de la chiosc Ce-mi

Schiloade brate obosite Incearca sa opreasca (cumva) Zborul tau sculptat Dar tu n-ai cum sa stii N-ai cum s-auzi Seara nebuna ce se da Singura-n leagan, Si tonele de plans

Mereu am privit ploaia din spatele unui geam. Acasa printre perdelele de atica confectionate de mama,la camin impreuna cu alte cateva zeci de fete si chiar in excursiile ieftine pe Ceahlau. Imi