Cătălin Al DOAMNEI

chiar și proba reamintirii este irelevantă în fața clipei fatale te afli pe un avion cu aripa în derivă singurul pilot care mai poate salva lumea de virusul apatiei colective mi te revăd în

pentru că ni se promisese nemurirea mulți ne credeau agățați de buricul pământului fără să ne ceară nimic în schimb cavalerul pelasg stătea foarte aproape de noi invizibil ca sarea mărilor din

am să vă rog să nu fugiți deodată ci pe rând pentru a ne despărți se va mai construi un aeroport și dacă ne vom înstrăina într-atât de mult cine ne va mai plânge doinele se va moderniza și un

eu, fratele geamăn al lui don quijotte nu mai am idealuri scot sabia la orice răscruce sunt gata să arunc în aer ultimele mori de vânt toți se visează pe cai mari, amețitori numai

lumea din satul meu îi spunea domnul buhuși 6 luni a ținut călătoria pe jos din siberia și până acasă după 8 ani de lagăr într-o fabrică de cărămidă pentru zidurile lagărului prin care adesea

la școala unde lucrez a sosit de curând un om mai înalt decât școala cum toți i-au ieșit înainte m-am grăbit să fac un pas înapoi cu toate acestea

îmi chemam liniștea insomniile mele deveniseră arc pentru săgeata lui zenon mă întorceam spre mine însumi trăgând cu arcul înspre pumnul de stele de pe epoleții ofițerilor înnoptați prin

am ales cuvintele care au darul suptului de la țâța de foc a stelelor impare

omul care a nimicit un oraș după ce l-a întemeiat și l-a vopsit în culorile curcubeului a venit să mă caute am stat împreună pe fața neumblată a lucrurilor și a fenomenelor rare vocea –i era

locul meu nu mai era în această lume coboram în exilul interior ca pe o pârtie în care schiori diletanți învață să nu cadă eu am urmat lui victor hugo și maiakovski (maiakovski e

o singură dată am fost cel mai fericit muritor de pe fața pământului cine a învins un imperiu acela îl va și conduce păstrându-și dreptul la durere ca pe o pradă cine a blocat o țară tot el o

cum te voi diviniza eu așa te va diviniza lumea voiam să-i dau vieții mele gust și i-am dat gustul tău al sării totul trebuind să

românia țara mea de mijloc nu a existat niciodată au existat doar marginile politice foarte la dreapta sau foarte de-a stânga pentru mine românia profundă înseamnă mircea vulcănescu și petre

e timpul domnule președinte am ajuns la plinirea vremii copii migratori ca păsările și-au luat jucăriile stricate făcându-și din ele îngeri de sânge mai ales în orașul de lapte pe

Am visat că pe strada ta locuiește un profesor de desen pe care vrei să-l omori e un ticălos, ce-i drept, dar pentru această linie continuă, semn al vieții fără de moarte cruță-l! mi-a spus

pe vremea aceea domnul antohi locuia la curtea domnească de la portari când l-am întâlnit m-a atras ca un magnet și zilele se adunau ca pilitura de fier în jurul celui care-i pusese pe gânduri

mă-ntorsesem de la mari depărtări am vrut să-ți dărui zenitul să-nvii mărțișoarele de pe arealul celor 22 de civilizații

după masada n-ar fi urmat mosadul șiruri de oameni înaintași după urmași după masada nu se mai putea a fi viu au urmat învățăturile din zohar &viața curmată a lui ioan-petru culianu

II ș-apoi ma tante d. nu era de ici de colo semăna cu greta garbo de la tinerețe pân’ la bătrânețe în transsiberian călătoria a decurs fără peripeții vara

frumusețea upanișadelor nu a fost întrecută de max müller eu nu l-am cunoscut personal pentru a-l întreba mult mai multe decât ar fi putut el să-mi răspundă eu când aud că prietenii mei

dintre toate necuvântătoarele numai puiul de zimbru a fost dintotdeauna al meu la plinirea vremii când a trebuit să plece urnindu-și agale menirea pentru prima dată în dicționarul

în răstimpuri o forță din vechime devenise inexplicabilă pentru mine asistasem de mai multe ori la discuții cu monahi tibetani veniți să contemple focile din viena ne-am împrietenit și

atunci când iubirea nu există și eu îți spuneam că sufăr de toate infirmitățile lumii și de toată nedreptatea ai strâns din dinți și ai fi vrut să treci și peste acest secol al

se făcuse târziu înspre dimineață nu apucasem să mai cobor de pe catarg vânturile mi s-au reașezat în palmă savant în experiența definitivă a căderii -înspre-moarte vorbeam despre