românia profundă

românia țara mea de mijloc nu a existat niciodată au existat doar marginile politice foarte la dreapta sau foarte de-a stânga pentru mine românia profundă înseamnă mircea vulcănescu și petre țuțea temnița comunistă paginile rupte din cărțile de istorie românia profundă mai poate însemna frumusețea singura armă ce le mai rămăsese românilor după malta lumea murind fără lumânări stând la coadă pentru apartamente proletare neinvadate de fluxul conștiinței mușcând dintr-o pâine neagră și ieșind pe ușa din spate unicul drum spre viața veșnică îmi amintesc discuția cu ioan emil andrieșanu dedicând epigrame la securitate românia n-a putut fi ungaria n-a putut fi ex-iugoslavia să-ți explic mai bine stând adăpostiți în crama evreiască de pe călugăreni fiecare om era pus să-i păzească pe alți doi al patrulea pe cei trei aceasta era partea bună a vieții fiecare om viu era un om mort sub privirile adiacente ale miliției evreiești problema fiilor de chiaburi și de preoți e cu totul și cu totul rezolvată de ion iliescu prim-secretar de iași el a trimis-o pe mătușa mea la oxford să studieze cu picioarele în apă rece istoria antropologica a devenirii cui ce-i pasă de cei morți cui ce-i pasă de cei vii puterea sovietului suprem stabilea devotamentul familial ca și acum minciuna americană trădarea din dragoste și pib-ul plimbări duminicale au mai fost și vor mai fi pentru dezvățul răului un pian alb cîntă negru-lignit înaintăm timid printre statui de ceață mai mult în retragere aripi de foci ne sufocă fumul de tămâie coboară din cățuie cu nuiaua adevărului stele oarbe ne biciuie mai mult decât pe ovidiu dumnezeu în exil