Cătălin Al DOAMNEI

dis-de-dimineață don quijote și eminescu au intrat în camera mea și mi-au adus un balot de plută toți prietenii mei se visau marii privilegiați ai speciei homo poeticus mai privelegiați

Timpul vieții aceleea s-a scurs. Toți cei care m-au urât muriseră demult. Eu nu am fost înștiințat de moartea lor în niciun fel . Profetul Nemeea

-nceput de ianuarie stăteam la masa tăcerii de jad incepusem a număra norii multicolori dintr-o dată la masa tăcerii de jad fiul generalului ridicându-se peste lunatece nopți trase de

pentru mine se întrupează într-o persoană dragă mie și altora mai vârstnici decât mine căreia lumea-i spunea domnu buhuși rugându-l uneori cu teamă alteori fiecare luându-și inima-n

prietenii mei sihaștri au un laptop ultimul răcnet și se uită la filme romantice din viața civilă niciunul nu s-a oferit să-l schimbe cu al meu second hand unii conduc bmw x5 alții mercedes eu

nu mă căuta tocmai acum când cad pe covoare nu mă pipăi și nu mă săruta când sunt palid și vara apune în munți… nu mă plânge, nu mă plânge când sunt cu zamolxe cel orb nu-mi adu sarea

înainte de a da un răspuns morții încerc să-mi definesc melancolia simt cum o pană de pasăre preistorică mă atinge pe frunte și un animal căruia îi este teamă de mine se retrage în spatele

nimic nu există înainte de a ieși în ceața deasă pe baricade și-n tranșee în spatele fiecărui chip alt chip cu o biografie aparte nedeslușit trupul urmându-te pe toate străzile ieșit

ziua mi se fracturase la zenit uitasem o parte a mea atârnată de zaua stelelor răpiți de muzica sferelor o parte a teleportaților uitaseră să-mi ofere un autograf de la șaptezeci de

de la un timp am simțit cum totul se va sfârși între noi destinul în sensul fatalității oarbe ne mai dăduse o șansă pe care o cultivasem cu orgoliu antic uneori invincibil singura forță capabilă

eu trăiesc și vin dintr-o lume ce nu mai există voi vă uitați la mine ca la mastodonții a căror iluzie este aidoma uriașilor născuți din îngerii

țara mea s-a–mbrăcat în sărbătoare toți cunoscuții au plecat în vacanță încă n-a venit judecata de apoi infractorii bețivii măturătorii profesorii de morala cea mai sublimă toți dar absolut

cândva am avut un profesor care fusese pe via dolorosa mi-era foarte greu să nu-l ascult el poruncise reginei angliei the

fiule acestea nu sunt învățăturile cuiva către fiul său bolnav de lumea aceasta pentru tine voi surzi și-l voi urma pe ludwig van beethoven îngemănând orizontul și

am visat un mod atât de dulce de a se împerechea vocalele &consoanele din sinea altora s-au născut vikingii ei m-au apărat de tot ceea ce este rău s- au topit fiordurile & apa lor s-a revărsat

aș minți dacă aș spune că sunt supărat acum când ireparabilul s-a produs așteptându-te să te-ntorci la mine cu președintele țării ducând pe umeri uriașe pietre de moară pe care eu nu le-am

după bunica mea elisabeta de la cuceritoarea regină a mărilor după mama mea care putea să convingă și o piatră

mă întorc în trecutul zilei de azi am trăit foarte de demult & uneori foarte banal atingând cu mâna infinitul depărtărilor conversațiile cu ceilalți înlocuind secunda și grăbind-o constat o

în amintirea lui Dinescu locatarii de pe strada Decebal au făcut un fel de alai nupțial silabisind „moar-tea ci-teș-te zia-rul” așteptîndu-l pe Hamlet cu Ofelia –n brațe imaginația lui

motto: ,,eu cu macedon și tu nu ești la bayern? eu suplinesc ORICE RESPONSABILITATE”

de când mama a aflat că nașterea mea va fi la moartea lui tolstoi pentru mine a fost un singur anotimp tot neamul meu și cei mai sensibili vraci bolnavi de inimă s-au adunat la poartă ca să

pentru grigore vieru poetul național al moldovenilor încă un deziderat la care subscriu majoritatea celor care fac umbră pământului și-l întunecă nu sunt ai noștri

cele o mie de zile ale sfântului serafim de sarov pe o piatră au trecut așa am crezut te așteptam între două pietre o piatră albă o piatră neagră pietrele tale pietrele mele între două

după aceea m-am întors din priviri și am luat-o de mână pe marie-antoinette trecutul pusese ghilotina pe mine nu mă mai aflam la cina