aș fi vrut să spun că lumea doarme cu vise frumoase, cristi, nu e așa o mulțime de ochi se închid alții nu
privesc te privesc ne privesc fac disecții până la organele pompatoare de sânge pe care
Ochii, puntea prin care intru și călătoresc
în peisajul din tine,
ochii,
o mulțime de ochi în jur,
ochi care mângâie, ochi care dor
ochi ca o lamă de pumnal și ochii fereastră
deschisă
Stai liniștit, taci
stai cuminte acum
nu spune nimic
așteaptă încă un pic
așteaptă
lasă-i să vorbească pe toți aceștia care au venit în fața ta
întâmpinându-te cu lapte și miere
și zâmbete
O, biată ființă tristă, s-a pus pe tine preț,
un premiu pentru aedul ce-ți pune tragedia
ĩn proză sau ĩn versuri: cum suferă mândria
când nu mai ești ca bradul și capeți doar
Tu umblai aiurea înjurând asfaltul crăpat
pe față încă cu urmele nopții pierdute pe net
eu te potoleam încet,
în timp ce tu spuneai că Marele Canion se mută la noi în oraș
sau primarul e un
Învăț,
mereu trebuie să reînvăț dimineața
să merg din nou,
să nu cad amețită de înocența luminii fecioare.
Mereu, când evadez
dintre ziduri și aer cu miros de asfalt,
reînvăț echilibrul,
CA