casandra holotescu

și punctul acela de la sfârșitul unei fraze pe care l-am luat în palme și l-am învelit cu lumină și l-am dat de-a dura ca pe-un bulgăre neterminat prin zăpada aceea despre care nu știam cât

o țară fictivă, cu locuitori fictivi în care nu ți-ai termina niciodată țigara dacă nu ar ploua la răstimpuri o țară numai bună s-o desenezi pe capacul unei bomboniere s-o încrustezi în căile

Iubitul meu m-a trădat acea pivniță senină, cu torțe febrile acea pivniță cu pereții moi, cu silogisme carnale și multe, multe otrăvuri, e acum sălaș pentru melci și lung mi-aș mai fuma

A sorbi apa mării, cu meduze cu tot, căci, prieteni, ce alge nu cresc și în suflet? a sorbi apa mării, așadar, e un act în doi timpi, pentru că întâi vom număra epavele rămase în

Ei, da, asta ar fi ora la care ușile nevăzute ale pieței se dau în lături pregătiți-vă marfa, prieteni, vânzare bună! o tăietură mare, de sus până jos și-am să mă întind pe tarabă cu coastele

O, dar nu am obosit nicidecum! ce-i drept, scriu de un secol pe-același colț de hârtie în șoaptă, în șoaptă căci numai cele ascunse sunt dorite. câteodată îmi deșir hainele vechi în efortul

Alta seara-n care-as putea sa scriu spulberand dezamagirea cald-a cerberului, spulberand trunchiuri golite de ulmi dar acolo unde pietrele se-ncaleca se naste un oras cu morti si

treisprezece noiembrie și-o ploaie liniștită în rolul zgomotului de fond balta din mijlocul șoselei nu zâmbește nu visează, ar vrea poate să privească pe geam înăuntrul caselor cu mulți

Ploaia ar trebui sa deznoade toate obsesiile propagate in lungul strazilor, dar ploaia adanceste fiecare bolta, curbeaza cerul gurii in craniile pisicilor si invarte, neserioasa,

cu ochi de medici și păr de lagună cu suflet de briză caii mei verzi pe pereți îmi rumegă zilnic și tandru trupul de zahăr cubic. - și am visat apoi că poemul acesta se încheia în chip

A fost o zi prea verde sa nu ingere mlastini sa piara cin\' nu crede in ingerii de bastini sa arda in tacerea molatec\' cin\' nu vede anostul dintre frasini, din frunze sau

Plonjeul acesta, ce aspru e oare, ce lent, si ce muced in aspra-i pudoare. Plonjeul acesta sec, fara final ce-amar amurgeste ce arde amar in cercuri pornit-a candva, initial. Inalta-n

Trenul-musca lingea asiduu sinele albe, aplatizand curburile tunelului. Trenul-musca se incolacea senin, se suia pe ziduri si strapungea, meditativ, capetele clopotelor. \'Toate

eu îmi beam cana cu lapte pe întuneric iar femeia aceea cu tocuri putea fi umbra oricui eu credeam că păsările se răsucesc pe pervaz așa cum noaptea penetrează geamurile întregindu-le lumina

sunt o pasăre sunt o pasăre sunt o pasăre sau o bucată de lut ce-și caută singură forma de câte aripi e nevoie ca să plutești? să plutești doar... păduri flămânde răsar din visele mele uitate

Copilul cu săgeți în trup zâmbea fără să vadă trecătorii oprindu-se apa în nori stând înfiorată sângele gâlgâind fără să curgă deasupra cerul era ca o perlă aproape

Acum mai este doar un sunet plin si sadic, umpland monotonia caldurii in pocal, alt nume poate-al verzii amiezi dezgustatoare, alt nume-al plictiselii pornita-n visceral. Acum mai

Am a vă spune multe despre dumneavoastră dar să începem cu începutul, stimată audiență, nu-i așa? cu începutul, mereu începutul când pielea fiecăruia e mai fragedă, iar inima ușor... atât de ușor

Îmi voi prinde părul strâns, să-mi tragă pielea în sus așa ochii mi se vor ridica n-o să mai caut pe podea piesele lipsă din colecția cu zile de ieri. Nu, nu am să vorbesc despre mine dar ai

am învățat să înot fără mâini aș fi colecționat săli de așteptare culese cu dinții și răsturnate una peste alta într-o cutie de pantofi –nu rămân prea multe lucruri din tine, orice s-ar

Se scurge carnea-ti alba se scurge; e tarziu se scurge dezgolind, infama se scurge, in pustiu. Se scurge asemenea ploii care nu-si uita niciodata centrul si nu strabate niciodata mai

Imi amintesc tot mai rar sunetul ploii, ea nu curgea pe streșini și nu se oprea istovită în băltoace ci își revărsa strigătul prin mine asemeni unei băuturi tari. Era dimineață la toate

Cand adormi printre rauri cu o piatra pe piept trebuie sa stii sa respiri sub ape altfel ierburile de pe fund si-ar putea inalta capul si te-ar putea intreba, indiscret, cine esti? Unele

Din pulpa marului se naste intuneric Din pulpa noptii curge aspru gheata Pe buza grea si plansul e mai sferic Pe coapsa mea si sangelui i-e greata De vechi petale putrezite printre falii -