Poezie
Zi de targ
2 min lectură·
Mediu
Ei, da, asta ar fi ora
la care ușile nevăzute ale pieței se dau în lături
pregătiți-vă marfa, prieteni, vânzare bună!
o tăietură mare, de sus
până jos
și-am să mă întind pe tarabă
cu coastele răsfirate tandru ca petalele unui nufăr.
Vai, dar poftiți, poftiți!
Un ficat pentru Prometeu?
sau o inimă vioaie pentru bietul om-de-tinichea?
Fructele nesomnului
au aroma luncilor prin care alergam de copil
le-am pus deoparte
în coșuri mari.
Ce dans ciudat dansați voi, domnilor, doamnelor!
sau poate fruntea mea e prea încinsă
arșița ast-ar vrea să usuce chiar apa vieții
eu vă pot oferi câteva căni încă pline
și totuși, ce dans ciudat dansați
vă privesc tremurând
n-am mai văzut atâția păianjeni țesându-și viețile laolaltă…
Credeți oare că numai trupul meu stă deschis?
Mi s-a spus că sunt șireată
umflu prețul, înșel la cântar
și nu accept nicicând doar arginți.
dumneavoastră-ați dărui oare cu inima ușoară
haina părinților, florile din spatele casei
sau țipătul întâiului vostru născut?
Am și eu dansul meu
îmi las pașii pe unde pot
dacă vor, plutesc.
Acum însă, vă rog, hotărâți-vă
hotărâți-vă, doamnelor și domnilor!
când s-o termina piața stoluri de vulturi vor întuneca
trandafiriu văzduhul
și-și vor avea cuib în toate obsesiile mele
025133
0
inspaimantator, acesta-i cuvantul la care poate duce o deschidere totala, zice undeva taietura... vulturii pun stampila si... noroc ca copii mai stiu sa cante \" nu mi-e frica de bau-bau\".